RUGACIUNE CATRE MOS CRACIUN

$6.00 Welcome Survey After Free Registration!Sub cetina verde de brad, aroma de Craciun, sub fulgii care-n pace cad, si rugaciuni ne spun, un mic copil cu ochii mari, statea si astepta, privind in zare undeva, privirea ii sclipea, un biet copil cu soare-n ochi cu buze rosii tremurande, ce astepta cuminte foc, minuni de nu stiu unde ! Dar zarea alba larga e, si frigul se-nteteste, in jurul lui doar vantul sec in soapte povesteste. Iar fulgii mici si jucausi ii canta un colind, sunt ingeri firavi ce danseaza in hora se tot prind, dar copilasul este trist, caci nimeni nu-i cu el, doar un catel prin nea fugind, il bucura nitel. Pe micul chip prea abatut, cu bucle ca de aur, ce-n ochi, mici indoieli ascund, si-n suflet un tezaur, un gand umbreste a lui chip, copil nascut din vise, avand in suflet aripi largi spre zbor mereu deschise, dar singur e, cine sa-i spuna, ca astazi e Craciun, ca-n iarna asta chiar de-i singur un Mos este pe drum ? Si-atunci trimite Doamne ingeri, in ochi inlacrimati, si fa iubirea sa incalzeasca pe cei infrigurati, nici un copil sa nu stea singur in seara de Craciun, asculta-mi rugamintea Doamne si fa minuni acum ! Si da-i raspuns la intrebari, unui micut copil, sa simta cum un Mos Craciun pe geam intra tiptil, si bucuria sa-i sclipeasca in ochii inocenti, macar un vis sa -nlocuiasca acei parinti absenti !

A NU MAI PUTEA TRAII....


Sunt experiente carora nu le mai poti supravietui. Dupa ele simti cum orice ai face, nu mai poate avea nici un fel de semnificatie. Caci dupa ce ai limitele vietii, dupa ce ai trait cu exasperare tot ceea ce ofera acele margini periculoase, gestul zilnic si aspiratia obijnuita isi pierd orice farmec si orice seductie. Daca totusi traiesti, aceasta se datoreaza capacitatii de obiectivitate prin care te eliberezi prin scris de acea incordare infinita. Creatia este o salvare temporala din ghearele mortii.
Simt cum trebuie sa plesnesc din cauza a tot ce imi ofera viata si perspectiva mortii.
Simt ca mor de singuratate, de iubire,de disperare, de ura si de tot ce lumina asta imi poate oferii. Este ca si cum in orice traire, m-asi umfla ca un balon, mai departe deca rezistenta lui. In cea mai groaznica intensificare se realizeaza o convertire inspre nimic. Te dilati interior, cresti pana la nebunie, pana unde nu mai exista nici o granita, la margine de lumina, unde aceasta este furata de noapte si acel prea plin, ca intr-un vartej bestial , esti amestecat de-a dreptul in nimic.
Viata dezvolta plentitudinea si vidul, exuberanta si depresiunea; ce suntem noi in fata vartejului interior care ne consuma pana la absurd? Simt cum trosneste viata in mine de prea multa intensitate, dar si cum trosneste de prea mult dezechilibru.
Este ca o explozie pe care nu o poti stapani,care te poate arunca si pe tine in aer, iremediabil. La marginile vietii ce nu este prilej de moarte? Mori din cauza a tot ce exista si a tot ce nu exista. Fiecare traire este , in acest caz, un salt in neant. Cand tot ce ti-a oferit viata ai trait pana la paroxim; pana la suprema incordare, ai ajuns la acea stare in care nu mai poti traii nimic fiindca nu mai ai ce. Chiar daca n-ai strabatut in toate directiile acestei trairi, este suficient sa le fi dus la limita pe principalele. Si cand simti ca mori de singuratate, de disperare sau de iubire, celelalte implinesc acest cortegiu infinit, dureros. Sentimentul ca nu mai poti trai dupa astfel de vartejuri rezulta si din faptul unei consumari pe plan interior. Flacarile vietii ard intr-un cuptor inchis de unde caldura nu poate iesi. Oamenii care traiesc pe un plan exterior, sunt salvati de la inceput; dar au ei ce salva, cand nu cunosc nici o primejdie?
Paroxismul interioritatii si al trairii te duce in regiunea unde primejdia este absoluta, deoarece existenta care isi actualizeaza in traire radacinile ei cu o constiinta incordata, nu poate decat sa se nege pe ea insasi. Viata e prea limitata si prea fragmentata pentru a rezista la mari tensiuni. N-am avut toti misticii dupa marile extaze,sentimentul ca nu mai pot continua sa traiasca?
Si ce mai,pot astepta de la lumea aceasta acei care simt dincolo de normal, viata, singuratatea, disperarea sau moartea?

Emotiile, imprevizibilul, schimbarea!


Emotiile, imprevizibilul, schimbarea! “Reactiile imprevizibile” sunt o specialitate umana, o rutina la fel de puternica precum este..somnul sau hrana. Oamenii seamana teribil cu “vinturile” ce se ivesc din senin, or cu ploile neasteptate care se picura printre razele de soare. Instabila prin definitie, prin structura, prin natura, fiinta umana este ghidata de emotii. Emotiile creaza imprevizibilul sI genereaza schimbarea; emotiile dirijeaza reactiile, iar reactiile dreneaza, or imbicsesc realitatea, cum ingradesc sI ..libertatea. Sistemul emotional este, poate, coordonatorul real al realitatii omenesti, al intimplarilor sI al evenimentelor vietii. SI, oricit am crede ca suntem rationali, ca ne gindim fiecare miscare, or ca ne cream evenimentele in deplina libertate, sub masca mintii rationale se piteste intotdeauna ..o energie emotionala. Fie o frica, fie o cautare, fie o dorinta, fie un vis sau o indoiala reprezinta solul deciziilor mentale rationale sI sursa reactiilor imprevizibile pe care le manifestam, or le vedem in manifestare la cei din jurul nostru. Acestea ne indruma spre actiuni sI decizii, uneori pe drumuri folositoare sI pline de bucurie, alteori pe drumuri gresite, impinzite cu frici sI cu iluzii. Emotiile umane sunt prea putin reactii la ceea ce se intimpla in mod “real”. Ele nu descriu o realitate obiectiva, cit ..o serie de perceptii anterioare despre ce este bine sau rau, placut sau neplacut, frumos, or urit! Reactia nu descrie niciodata obiectul observat; un tablou, bunatatea unui om, frumusetea unei fiinte, or ..calitatile altui om, cit ceea ce emotiile noastre au inregistrat in trecut despre bunatate, frumusete, placut sau neplacut. Suntem autoexistentI, cumva sI de aceea ne descriem pe noi insine, orice reactie am avea in fata oricarui lucru sau situatii. Cind cineva se comporta neplacut cu noi sI ne suparam, supararea noastra este o reactie emotionala prin care spunem ca “nu suntem fericitI”! Aceste reactii umane ce deseneaza zona de imprevizibil, de schimbare brusca, or de cintarire abstracta a ceea ce este real sau nu pentru noi au sfarimat visele de iubire sI de bucurie pentru noi totI in anumite momente ale vietii. Daca este un destin in spatele acestor emotii sau numai necunoastere omeneasca sI incapacitatea de a depasI schemele mentale ale trecutului stie..bunul Dumnezeu. Cert este ca majoritatea oamenilor au trecut prin situatii in care au renuntat la o mare iubire tocmai cind iubirea ..plutea in frumusete sI-n certitudine, or au fost victimele unei renuntari. Nu sa ne pregatim pentru prabusiri, cit sa fim vigilentI in acceptare sI sa stim ca imprevizibilul este o componenta esentiala a existentei. Mintea nu trebuie sa bata in cuie ceva anume, sa puna stampila “definitv” pe iubirea unui om sau pe propria noastra iubire, pe promisiuni, pe un lucru sau pe orice este prezent acum in viata noastra. Ceea ce este acum nu garanteaza ..ca va fi mereu. Imprevizibilul demonstreaza ca este cu neputiinta sa-I dam cuiva o garantie, or sa primim o garantie de folosinta vesnica..In oirce clipa se poate schimba orice. Imprevizibil, haotic, absurd, aberant, oricum ar fi, ceea ce se schimba..ne poate fringe inimile! Dar, daca acceptam ca nimic nu-I vesnic, putem suferi mai putin.



Bilant personal la sfirsit de an!

Poate ca tocmai la sfirsitul unui an fiecare om isi face – macar mental, daca nu pe hirtie – un bilant personal. Ce am facut anul acesta, ce n-am reusit sa fac, ce actiuni benefice, reusite sau responsabile am am avut si care dintre actiunile, decizile si alegerile mele s-au dovedit a fi fost..gresite, or mi-au adus suferinta? Astfel de intrebari denota, deja, prin simplul fapt ca ni le punem, o constiinta..lucida, avansata, predispusa la evolutie, la constientizare si la autoresponsabilizare. Si, dupa ce ne vedem propriul bilant, dupa ce constatam comportamentele, atitudinile, reactiile si actiunile benefice, stimulante si aducatoare de bine, ca si pe celelalte – dificile, neinspirate, gresite, or iluzorii – urmeaza actiunea inerenta de asumare a responsabilitatii pentru toate. Oricare ar fi fost consecintele deciziilor, alegerilor si a comportamentelor noastre devine important sa ni le asumam in intregime. Sa ne asumam fiecare decizie si fiecare alegere, precum si consecintele care au decurs din ele. Acesta este modul firesc in care restabilim echilibrul propriei constiinte, calea reala de vindecare a tensiunilor interioare si calea pe care pornim catre schimbarea acelor alegeri, decizii, comportamente, atitudini si situatii negative pe care le-am trait. Procedura de “asumare a responsabilitatii” are beneficii exceptionale asupra vietii noastre pentru ca genereaza o detensionare in profunzime, la nivelul constiintei, acolo unde se depoziteaza toate tensiunile acumulate ca urmare a perceptiilor gresite si a actiunilor gresite ce le-au urmat. Si nu putem sa ne asumam responsabilitatea fara a lua decizia clara de a o face, ceea ce presupune renuntarea totala la fenomenul de proiectie (aruncarea vinovatiei asupra altora sau credinta ca am actionat gresit si autoculpabilizarea ce-i urmeaza). Asumarea responsabilitatii ne face constienti de faptul ca deciziile si alegerile noastre au consecinte. Daca unele dintre ele au consecinte nefaste, care ne aduc suferinta, or ne creaza probleme este important sa acceptam ca alti oameni care s-au aflat in preajma in noastra si par implicati in ceea ce ni s-a intimplat rau sau ne-au creat suferinta sunt actorii care au aparut pe scena si au – de asemenea – responsabilitatea proprie. A-i invinovati pe altii, a proiecta lipsa noastra de inspiratie, de atentie, incapacitatea de a lua decizii, or de a face lucrurile sa mearga mai bine asupra altora nu face decit sa perpetueze mecanismele reprimarii, frustrarii, tensiunii si ale proiectiei, care duc oamenii – de obicei – dintr-o eroare in alta. In realitate, toate consecintele se ivesc spontan, dintr-o decizie sau o alegere anterioara, care trebuie asumata pentru a genera vindecare si-a ne elibera energia..de sub presiunea sa. Observatia atenta, onesta si lucida asupra problemeleor noastre ne va dezvalui faptul ca luam adesea decizii care ne duc in stari extreme de suferinta, a carei cauza o gasim – apoi - in altcineva! Asumarea responsabilitatii ne va lumina constiinta si inima si ne va darui claritate mentala, precum si dorinta si puterea interioara de a restabili..relatia onesta cu noi insine. Vom vedea miine ca “asumarea responsabilitatii” reflecta constiinta inalta si pune punct unor presiuni uriase, pe care oamenii nu le pot rezolva in nici un alt mod!









căutare personalizată



Cand vei hotari sa faci un lucru...

“Cind te vei hotari sa faci un lucru, lucrul il vei izbuti si lumina va straluci pe toate drumurile tale”.Iata de ce insist din nou asupra actiunii de a ne asuma responsabilitatea si a “ne hotari”( a ne decide) in privinta lucrurilor pe care vrem sa le facem, sa le vedem in “carne si oase”, sa le aducem in realitatea experientei noastre. Fara a ne asuma responsabilitatea, insa, riscam sa ne impiedicam in invinuiri, in proiectia raspunderii, a vinovatiei, a fricii, a indoielii si a neputiintei asupra altor oameni, ceea ce are ca efect spontan autoculpabilizarea inconstienta. Legea spirituala functioneaza fara gres, asa cum ne-a spus Isus; orice vom ierta altuia, ne vom ierta noua insine si de orice vom acuza pe altul, ne acuzam..inconstient pe noi insine. A fi constienti de unitatea noastra subtila si de efectele “legii lui UNU” inseamna a ne asuma responsabilitatea si a decide intr-o clipa ceea ce vrem cu adevarat pentru noi insine. Iar ceea ce vrem pentru noi, va deveni automat ceea ce vrem si pentru altii! “DECIZIA” devine, astfel, un concept esential in cresterea noastra si unul care va activa in interior puterea fantastica a legilor spirituale ale armoniei, iubirii, vindecarii si creatiei constiente. “Decizia” sau ”Hotarirea de a face un lucru”, despre care ne vorbeste si Iov, este transmisa subconstientului nostru, care o va duce la indeplinire. “Si lumina va straluci pe toate drumurile tale”, mai spune IOv. Asadar, el subliniaza puterea extraordinara care pune in miscare creatia si pulseaza in lumina, in stralucire si-n gratie in fata celui constient de puterea “horaririi” sale. Sa ne amintim ca Isus insusi vorbeste despre puterea credintei, precum si despre cele doua mari “hop-uri” pe care omul le intimpina atunci cind “decide” sa faca ceva: este vorba despre “frica” si “indoiala”! Frica si indoiala sunt transmise subconstientului ca aspecte dizarmonioase, aflate in conflict cu “decizia” luata initial. Ca urmare, “apostolul nu poate sa merga pe apa(“Prea putin credinciosule, de ce te-ai indoit”, intreaba Isus”), iar omul – din pricina fricii de nereusita si a indoielii sfirseste prin a-si pierde puterea)..Asadar, “a hotari”, “a decide” unde vrei sa ajungi si a pastra intacta credinta ca vei ajunge acolo, a nu te indoi, indiferent de ceea ce-ti arata realitatea pe moment, de blocajele ce apar in calea ta, a nu te teme, oricite intimplari contrare ar incerca sa te deturneze din drum, inseamna “a crede ca ceea ce ai hotarit se va intimpla negresit”..Stralcuirea puterii divine se va ivi pe drumul aceluia ce “hotaraste” ca va reusi ceea ce este spre binele cel mai inalt al tuturor. Atentie! ”Regula deciziei” sau a “hotaririi” functioneaza fara gres atunci cind o folosim cu intreaga responsabilitate si onestitate, pentru binele tuturor. Vom vedea miine ce se intimpla atunci cind ne sugestionam subconstientul negativ in legatura cu alti oameni, precum si faptul ca orice gindim despre altii inregistram – de fapt – ca sugestie (sau hotarire) in propriul nostru subconstient.

Azi se intampla ceea ce ai hotarat in trecut!

Experientele vietii, fie frumoase, urite, bune, rele, traumatizante sau fericite sunt inregistrate in subconstientul omului care le traieste. Aceasta uriasa memorie sau baza de date inregistrate sfirseste prin a ne determina – de-a lungul vietii – reactiile, comportamentele, atitudinile, succesul sau esecul. Intilnirile placute sau neplacute, relatiile de dragoste, de munca, de prietenie sau de orice alta natura par sa aiba - intotdeauna – ca autor principal propriul nostru subconstient. Ceea ce noi nu stim, subconstientul nostru “Stie”! Trecutul, prezentul ca si viitorul se impletesc in acest rezervor de cunoastere, de intelegere si de intelepciune, asa incit..tot ce ni se intimpla sfirseste prin a fi ceea ce ..se leaga intotdeauna de experienta inregistrata in subconstientul nostru. Mai mult, prin ceea ce “stim” fara sa stim ca stim, ne legam de experienta inconstientului colectiv, a oamenilor din jurul nostru, a familiei si chiar a umanitatii. Noi suntem atrasi inconstient catre oamenii care ne ofera experientele in care credem, fie ca sunt placute sau neplacute, bune sau rele. Daca suntem marcati de negativitate, de sentimente care vizeaza esecul, suferinta, distrugerea si nefericirea si credem ca acestea populeaza viata, inregistram in subconstient toate aceste sugestii. Ulterior atragem catre noi oamenii, situatiile si problemele de viata care vor ilustra realitatea asa cum am crezut, “am hotarit” ca este! Mentalul nostru constient nu-si mai aminteste momentul in care “a decis” ca dragostea este suferinta, de exemplu, dar..inconstientul a inregistrat aceasta afirmatie, aceasta experienta a suferintei- poate in copilaria noastra. Ca urmare, vom fi atrasi iremediabil si cu putere in relatii de dragoste care vor ilustra aceasta perceptie. Fie ne vom indragosti de oameni care nu pot fi impreuna cu noi, vom fi atrasi de aceia care nu ne iubesc, vom fi captati catre relatiile care ne vor da mai mult si mai mult..suferinta. Aceasta pentru ca in trecut, cindva, ne-am autoprogramat astfel; “dragostea este suferinta”...Aceasta reprezinta una dintre programarile cele mai raspindite printre oameni. Sugestia se afla..la baza oricarei alte programari umane subconstiente. De aceea Iov a spus “cind te vei hotari sa faci un lucru, lucrul il vei izbuti si lumina va straluci pe toate drumurile tale”! El exprima astfel puterea sugestiei, puterea propriei “hotariri”, a propriei decizii, care apare, apoi, in lumina ca experienta a vietii. Capcana omeneasca fundamentala apare, insa, in momentul in care “hotarim” ceea ce nu vrem, ceea ce ne displace, ceea ce ne aduce suferinta, ceea ce ne ..imbolnaveste. Capcana negativitatii, a sugestiei negative, a credintei in neputiinta, in slabiciune, in rau, in distrugere, in ura ne prinde incetul cu incetul si de aceea suntem atrasi in experientele “hotarite”. Lumina divina, ascunsa in strafundurile fiintei, ne arata ( cum spune Iov) ceea ce singuri am hotarit cindva. Si, daca am hotarit sa percepem suferinta, raul si nefericirea, lumina subconstientului va arata dimensiunea perceptiei noastre prin cele ce vor aparea ca experiente si trairi. De aceea “ a decide”, “a hotari” devine esenta experientei de fiecare clipa a fiintei umane! Caci experienta de azi este ceea ce singuri am hotarit ..in trecut..

Sa crezi ca ai ajuns deja unde ai decis!

Dupa ce ne-am asumat repsonsabilitatea pentru orice consecinta a actiunilor noastre, decidem ..sa vedem pentru noi in viitor un rezultat diferit. Luam decizia si apoi o sustinem prin actiuni care o sprijina. Daca decidem sa ajungem profesori, urmam firul acestei ..decizii; invatam, suntem perseverenti, cautam informatii, urmam studiile de rigoare. In mod asemanator, putem decide sa avem o afacere, or sa cunoastem tot ce este omeneste posibil despre lume si viata. De obicei se intimpla sa apara pe drum fire intrerupte, probleme nenumarate, piedici iscusite si dezmagiri fantastice. Se poate sa atingem stari conflictuale puternice, or sa ajungem in situatia in care sa ne convingem de faptul ca ceea ce am decis cindva..nu poate fi realizat. Ca este imposibil, or ..ca piedicile din calea noastra sunt de nedepasit. O afacere poate ajunge intr-un punct..apropiat de faliment ( vezi criza financiara despre care se vorbeste atit de mult)! Un context social sau conjuctural – de orice alta natura - ne poate aparea precum ..apa involburata, care ne arata ca ne vom inneca in curind. O criza financiara mondiala, precum aceasta pe care o vedem balansindu-se imprejurul nostru, ne poate arata dezastrul .. ce vine si esecul unei lumi in care am huzurit si ne-am risipit. De fapt, criza dezvaluie existenta negativitatii subconstiente a lumii, a fricii de pierdere a banilor, a neincrederii in prosperitate, a neintelegerii felului in care am folosit resursele, banii sau chiar conceptele spirituale! Credinta in criza, sustinuta de frica, de indoiala, de suferinta interioara si de informatiile catastrofiste care circula peste tot nu reprezinta altceva decit felul in care..confirmam scenariul mintii negative. Principiile “credintei”, ce ne-au fost aduse de Isus Hristos si se gasesc presarate prin toata Biblia, sunt – de fapt – principiile divine calauzitoare. Credinta in rau il intareste. Credinta in dezastru ..il accentueaza. Decizia de a “crede” in dezastru este tot o decizie si ea “va fi realizata, infaptuita si luminata pe drumurile celor ce cred in ea”, asa cum ne spune Iov. Credinta in puterea fantastica a inconstientului colectiv de a se revigora, de a se vindeca de negativitatea sa, de a inflori este sustinuta de catre puterea divina, care nu-i vrea nici macar celui mai rau dintre oameni vreun..rau. Dumnezeu nu pedepseste oamenii, dar ei singuri asculta cu indradnicie si supusenie susotelile prelungi ale fricii, ale indoielii, ale terorii mentale, dind astfel apa la moara fortelor raului si creindu-si raul. Credinta presupune materializarea, deopotriva a ceea ce credem a fi bun si frumos, precum si a ceea ce credem a fi rau si dezastruos. Dupa ce am luat decizia de a crede cu toata fiinta in faptul ca ajungem acolo unde am decis, se poate ca fortele inconstiente negative sa se rascoleasca si sa ne dea de lucru, parca pentru a ne convinge ca ne apropiem de esec. Dar tocmai atunci trebuie sa stim ca exista o putere mai mare decit puterea mintii si a lucrurlilor vizibile, exista..ceva mai presus de ceea ce simtim vedem sau traim pe moment si ca viom ajunge la ...destinatia aleasa. Aceasta este credinta capabila sa mute cu adevarat si muntii din loc.

Anul 2012 si cresterea frecventei de vibratie!

Toate religiile lumii, precum si adeptii spritualitatii din lumea intreaga prezic faptul ca Pamintul si omenirea se apropie de incheierea unui mare ciclu de viata si inceputul unui nou ciclu (vom scrie mai multe articole dedicate acestui subiect, care vor avea ca scop intelegerea fenomenelor subtile si a posibilelor probleme fizice si psihologice ce pot aparea pe drum). Schimbarile asteptate pina in anul 2012 vizeaza deopotriva clima, modificari ale tiparelor timpului, ale magnetismului terestru etc, ceea ce atrage schimbari la nivelul constiintei, al tiparelor de gindire umana. Anul 2012 este privit de catre cei multi interpreti ai calendarului Mayas sau a altor texte vechi ca anul in care..omenirea se intoarce cu fata catre Creator sau se intoarce la Dumnezeu. Apropierea de Dumnezeu este un proces care s-a desfasurat de-a lungul evolutiei constiintei umane si care se desavirseste..pina in anul 2012. Aceasta presupune ca ne aflam chiar acum..intr-o etapa importanta, puternica in care se petrec schimbari, deopotriva in corpurile noastre, ca si la nivelul proceselor mentale, emotionale, la nivelul perceptiilor si al felului in care intelegem Viata. Anul 2012 este privit in lumea sprituala ca anul “intoarcerii lui Cristos”, dar nu asa cum ne-am fi asteptat, in forma fizica obisnuita, ci in forma..”lui Cristos launtric”! Cresterea frecventei de vibratie a corpurilor, incepind cu Pamintul si terminind cu trupurile noastre fizice, este descris in literatura de specialitate ca un proces de inaltare cristica sau de recunoastere a lui Cristos in interiorul nostru. Aceasta inseamna ca apar premisele cresterii nivelului de constiinta al omenirii - in ansamblul sau, ceea ce inseamna o restructurare mentala, emotionala, dar si la nivelul perceptiilor asupra lumii si a vietii, care poate lua forme radicale. Este de asteptat ca, atita vreme cit constiinta si tiparele de gindire se schimba, acestea vor antrena schimbari la nivelul organizarii sociale, a vietii de zi cu zi, a perceptiei pe care o avem despre tot ce ne inconjoara( inclusiv despre bani, munca, sisteme de invatamint, vindecare etc). Cresterea frecventei de vibratie a Pamintului ( ceea ce inseamna apropierea de Dumnezeu) obliga toate sistemele vii existente sa se armonizeze cu aceasta noua vibratie. Pentru a face o comparatie, sa spunem ca am locuit pina ieri intr-o casa veche, ponosita, fara lumina electrica, in care ne simteam saraci si deprimati, eram imbracati in zdrente si ne spalam o data pe luna. Si, iata, ca intr-o zi, prin miscarea fireasca a destinului, ne trezim intr-o casa stralucitoare, luxoasa, in care domenste caldura, lumina, frumusetea si bucuria. Daca am continua sa nu ne spalam, asa cum faceam in casa veche, sa traim desculti si sa ne gindim la saracie si la suferinta, ar fi ca si cum ..ne-am perpetua mizeria intr-o casa stralucitoare. Gindirea noastra deformata n-ar reprezenta adevarul in care traim si ar duce la dizarmonie si la minciuna de sine. Procesul de crestere “a frecventei de vibratie” presupune o adaptare la noua energie, la apropierea noastra de constiinta divina, cristica, ceea ce inseamna renuntarea la vechile perceptii, la vechile moduri de gindire si de interpretare a realitatii. Se spune ca oamenii care nu vor tine pasul cu aceasta “mutare” intr-o noua locatie a constiintei se vor confrunta cu “puterea” frecventelor inalte, in fata carora ..exista doar optiunea de a le accepta!

Profeti mincinosi!

Una dintre intrebarile ce ne pot aparea in minte in legatura cu evolutia constiintei si anul 2012 poate fi aceasta:”Si daca nimic din ceea ce au prevazut mayasii sau religiile lumii, interpretii textelor vechi sau clarvazatorii nu este adevarat”? Cum sa ne comportam, ce atitidini sa adoptam in fata informatiilor de toate felurile ce ne parvin despre data de 21.12. 2012 (sa observam sincronicitatea cifrelor, despre care vom scrie in ziarul nostru de miine, caci cifrele reprezinta frecvente si tipare energetice)? In primul rind, sa ne intoarcem putin la nenumaratele previziuni catastofiste facute de-a lungul timpului de catre diferiti clarvazatori, unii dintre ei cu reputatii deosebite. Faptul ca ne aflam astazi aici si acum este semnul limpede si dovada clara a faptului ca previziunile (sau intepretarile lor) au fost un esec al mintii– slava Domnului. Sa amintim de anul 1999, cind se vorbea despre despre sfirsitul lumii prezis de Nostradamus, de anul 2000, de cutremurele devastatoare pe care le-au ticluit diferite minti si care au creat panica, frica, indoiala, suferinta si ..nebunie prin multimi. Din aceste grozave erori ale mintii umane avem de invatat ceva important si anume faptul ca “mintea, chiar daca este a unui clarvazator celebru, poate fi dusa in eroare si in stare de esec fundamental). “Sa ne indoim de mintea noastra si de scenariile pe care ea ni le prezinta drept adevar” pare a fi un mesaj de bun simt, puternic si ajutator, mai ales ca ne indeamna sa ne infricosam mai putin si sa intelegem ca adesea gindurile si emotiile ne inseala dramatic. “Vor veni multi profeti mincinosi”, ne avertiza Isus acum 2000 de ani. Si pare ca lucrurile stau chiar asa. De aceea sa privim cu un scepticism de bun simt catre informatiile care prevad ..sfirsituri, catastofe si ..alte manifestari grave, caci multe dintre acestea sunt distorsiuni ale mintii care le vede. Chiar mayasii au prevestit ca-i important locul catre care privim si din care privim lumea si viata si, mai mult, ca privitorul..schimba viitorul cu privirea sa. Credinta in Cristos, in puterea lui Dumnezeu, in Gratia Divina, in iubirea si-n compasiunea divina, in capacitatea nesfirsita a lui Dumnezeu de a ierta si a iubi omul, cu toate ..pacatele sale, poate duce lumea noastra..catre lumina! Viziunea apocaliptica poate deveni si ea un scenariu ..prin puterea credintei colective. Mayasii ne avertizeaza asupra puterii noastre de a alege directia in care privim; spre Dumnezeu sau spre propria noastra minte! Si aceasta alegere ne decide viitorul..Iat de ce a ne intoarce privirea spre ceea ce avem de schimbat in bine in propriile noastre minti, inimi si vieti nu poate fi un pacat, cit un ajutor pe care ni-l daruim singuri si, poate, il daruim lumii noastre. Daca Cristos se intoarce deplin in anul 2012 nu stie nimeni cu precizie. A deveni mai buni, mai intelepti, a capata claritate si a fi constienti de valorile divine este o alegere pentru orice moment al vietii. Si una care nu-i da friu liber imaginatiei, fantasmelor, or iluziilor mentale! Sa le permitem iluziilor sa fie cum sunt si noi..sa ne rugam pentru puterea dee a vedea mereu “adevarul”. Caci, asa cum a spus Isus, “cereti adevaul si adevarul va va face liberi”!

Tiparele energetice ale numerelor 21.12.2012

Data de 21.12. 2012 ( ziua in care se incheie Calendarul mayas) este una sincronistica. O sincronicitate perfecta a cifreleor ar fi fost la 20.12.2012 sau in la 21.12.2112(aceasta din urma cifra va fi sincronistica in mod perfect peste o suta de ani). Asa cum multi stiu din cercetarile facute de catre psihanalistul Carl Gustave Jung, noi le dam semnificatie evenimentelor din lumea noastra, dar o putere non fizica le poate lega dincolo de implicarea vointei, a dorintei sau a intelegerii noastre imediate. Mistica numerelor a fost intotdeauna o preocupare a omului, caci se spune ca numerele sunt expresii ale ale unor tipare energetice deloc intimplatoare. In mistica numerelor, cifrele de la 1 la 10 ascund secretele intregii existente. De aceea, orice numere am avea in fata, le adunam asa incit sa obtinem un numar de la 1 la 10. Daca procedam ca atare cu numerele ce compun sfirsitul calendarului mayas vom obtine mai intii urmatoarele secvente numerice: 3.3.5. Sau putem imagina secventa sub forma 3.3.2.3. Cifra totala iese 11, iar 11, 22 si 33 nu se aduna in mistica numerelor. Ele fac exceptie de la principiul adunarii tocmai pentru ca reprezinta tipare energetice semnificative (ale luminii) prin ele insele. Ca urmare, avem un 33 in data de 21.12, ceea ce inseamna ca ne aflam in fata unui tipar energetic de tipul 33.2.3! Tot mistica numerelor spune ca 33 este vibratia cristica. Frumusetea sincronistica a cifrelor de tipul 12.21, precum si aparitia lui 33 arata ca data sfirsitului calendarului mayas este mai degraba una..armonioasa. Aparitia frecventa sau sincronistica a unor cifre dezvaluie armonia unor zile, ani sau evenimente de viata ce se petrec in acele timpuri. Iar in spatele armoniei sta intotdeauna Vointa Divina si puterea ei de a se manifesta vizibil, in viata de zi cu zi. Trebuie sa mentionam ca “armonia divina” nu inseamna ca noi vom cistiga bani cu nemiluita, ca Egourile noastre isi vor putea manifesta ifosele si nici ca vom putea controla chiar si misarea aripii unui fluture! Dimpotriva, manifestarea Vointei Divine poate presupune chiar inversul a ceea ce am crezut, am fost convinsi sau am inteles de-a lungul evolutiei constiintei. Renuntarea la tendinta de a controla oamenii, lumea, viata ar putea fi impusa( nu de catre Dumnezeu, ci de legea creatiei, in care domneste armonia, pacea si iubirea). Vointa mintii umane, dorintele si confuziile mentale care au creat frica, ura, distrugerea, respingerea si suferinta profunda a constiintei ar putea deveni “cheia dramei umane”! Pentru ca din minte se naste opozitia la intelegerea si cunoasterea lui Dumnezeu, iar ..dizarmonia si drama s-ar putea ivi tocmai din rezistenta Egoului sau a mintii. Tiparul energetic de tipul 3 sau 33, ca si cel de tipul 11 si 22 au semnificatia “interventiei divine”, a Prezentei Divine in viata de zi cu zi si ele ne cer sa avem credinta completa, totala si neconditionata in puterea iubirii divine de a ne ghida si a ne oferi ceea ce avem nevoie pentru supravietuire. Dramele mintii ar putea fi dezvaluite prin puterea Gratiei Divine, asa incit crizele de toate felurile vor aparea ..doar ca efect al credintelor, convingerilor si proiectiilor mentale, pe care frecventa 33 le va dezvalui ca fiind..produse ale mintii sau ale credintei noastre in ele.

Autoprogramarea si elementele de viata care se repeta

Noi, oamenii, nu ne dam seama cit de mult functionam prin “autoprogramare”! Tot ce este “obisnuit” in vietile noastre devine un fel de automatism. Devin automate ideile, cuvintele pe care le exprimam, gindurile, emotiile, visele, dorintele, actiunile si automat ne atragem prin acestea si relatiile, fie ele placute sau neplacute. Omul crede ca ii este superior robotului tocmai pentru ca are capacitatea de a crea, de a simti, de a gindi spontan, ceea ce este adevarat intr-o oarecare masura. Si spunem “intr-o oarecare masura” pentru ca fiinta umana are uimitoarea capacitate de a se autoprograma in toate privintele si din toate punctele de vedere. Mai mult, automatismul poate fi observat de catre executantul sau, or poate deveni un fel de program care ia conducerea, te poarta inconstient catre aceleasi situatii, aceleasi probleme, aceleasi alegeri, aceleasi actiuni si aceleasi moduri de a gindi, a vorbi sau a simti! Un om obisnuit sa fie “tradat” poarta in interiorul sau convingeri si credinte care-l vor conduce automat catre “tradatori”. Fireste, el va fi convins ca de data aceasta procedeaza corect, ca are in fata un om chibzuit si aducator de foloase, dar intr-un tirziu ...scenariul tradarii se va repeta! Tiparele inconstiente creaza..evenimente ce se repeta. Daca prietenii ne tot tradeaza, daca dupa o vreme ..iubirea cautata devine un fiasco, daca ..intilnim prea multi oameni deficienti la caracter trebuie sa cautam in noi insine, in tiparele ce ne ghideaza inconstient. Sa cautam tiparul creator de automatisme. Tiparul mental, emotional, programat cindva prin afirmatii (tot ale noastre) nu este ca o portita pe care o descuiem si ..s-a incheiat. Un tipar ne conditioneaza. Salivam in fata lui precum ciinele lui Pavlov si suntem tentati sa credem ca el ne arata realitatea. In fapt, tiparele creaza actiuni automate si aceasta este cea mai zdrobitoare dovada a faptului ca ceea ce se afla in inconstientul nostru ne conduce, dincolo de toate explicatiile si constienta sau luciditatea proprie. Puterea tiparelor inconstiente nu trebuie deloc neglijata; ele au fost energizate prin convingere, credinta, afirmatie, ginduri si emotii si de aceea a le modifica devine o munca sisifica. Programele devin extrem de puternice si de evidente la oamenii care trec de virsta de 30 de ani. Pina atunci oamenii se autoprogrameaza inconstient si o fac in fiecare zi. Puterea programelor nu este atit de consistenta pentru ca ele abia se inregistreaza ( prin perceptiile, afirmatiile, cuvintele si trairile noastre) pentru ca, dupa aceasta virsta programele sa ia conducerea si sa devina un fel de “personalitate” conducatoare a comportamentului, a atitudinii, a actiunilor umane. Un program mental puternic ne va determina sa vorbim automat, sa actionam automat, sa facem alegeri automate, greseli automate, sa avem relatii cu oameni care nu ne iubesc sau nu ne fac bine si sa ignoram ..orice posibilitate de a alege diferit. Sa retinem astazi ca recunoastem existenta unui program inconstient puternic prin faptul ca aceeasi situatie de viata se repeta dupa o vreme( chiar ani) cu personaje diferite. Toate situatiile care se repeta in vietile noastre provin din programari inconstiente.

Puterea de a crede intr-un alt vis de dragoste!

In viltoarea nebuneasca a emotiei omenesti de iubire omul - un el sau o ea – construiesc cite-un vis mult prea lucitor si prea indraznet pentru ca vreodata sa devina si real! Visele izvorite din emotia omeneasca de dragoste lumineaza, cheama vijelios si ademenitor spre implinire, pentru ca – dupa un timp oarecare, un ceas, o zi, un an sau mai multi ani – sa te trezesti ca intr-o dimineata ploioasa. Sa te trezesti si sa vezi cit, cum si ce misterioasa forta ti-a dat sugestia unei realitati atit de consistente cind tu visai. Cum se face ca visul se destrama, se face tandari, ca un obiect oarecare, pentru ca cioburile sa se imprastie dureros in inima ta? Cum se face ca dragostea omeneasca..ajunge dezamagire si cum se face ca, din visul tau maret de dragoste se alege un inceput de zi, in care pustiul, golul, pirjolul si dezastrul interior iau locul saralucirilor de odinioara? Tu imaginezi frumusetea, sub povara neinduratoare a unei inexplicabile chemari launtrice, tu visezi propriile tale amagiri si apoi tu esti dezamagitul. Nici macar nu se poate spune ca te-a amagit cineva, caci singur ai calcat prin imaginatiile Egoului, singur i-ai urmat cararile si chemarile, singur te-ai tulburat, in credinta ca - de data aceasta – Dumnezeu ti-a atins crestetul. Dar el, Egoul, a construit o Fata Morgana si ti-a aratat trupul ei vaporos tocmai pentru ca tu sa alergi iarasi plin de vise si de sperante catre promisiunea iubirii ce te cheama in afara ta. SI asa alergi in amagire, pina ce vezi cum Fata cea lucitoare se destrama ca un fum, si vezi cum visul de noapte ti-a daruit un dram de frumusete pentru urmatoarele veacuri de goliciune ce-ti sfisie inima. Zilele indragostitilor se umplu de seva acestei iubiri emotionale, pe care omul o crede reala atit vreme cit..viseaza profund. Si omul se multumeste cu atit. Cu frinturile de vis! Este bine si atit, frumos si atit, suficient cit sa-ti revii - in cele din urma - din dezastru, sa poti ramine pe linia de plutire, un vajnic si singuratic supravietuitor al furtunilor interioare. Suferintele din dragoste nu sunt altceva decit un fel de a ne trezi din visele de dragoste. SI omul se obisnuieste atit de mult cu ele incit incepe sa le caute iarasi si iarasi, pentru ca el, omul, prin intermediul creierului propriu, invata ca “dragostea si suferinta” sunt unul si acelasi lucru. De fapt, visul de dragoste si suferinta ce-i urmeaza se ivesc din chemarile morganatice ale Egoului, care nu indrazneste sa caute mai departe, mai mult, mai sus, caci cautarea aceasta i-ar descoperi confuzia. Cautarea reala l-ar duce la adevar si adevarul ar dezvalui ca dragostea nu poate fi niciodata in alta parte, in alt loc sau intr-un altul, aflat in afara. Dragostea se arata in tine cind il iubesti pe altul. Si, daca nu este in tine, nici macar nu te poti amagi. Daca n-ai simti pulsul si freamatul ei fantastic in tine, visul de dragoste, amagirea, dezamagirea si suferinta n-ar fi posibile! Zilele indragostitilor pot fi fericite si pline de frumusete in doua ipostaze: in vreme ce visezi si in vreme ce esti complet treaz. Numai ca “trezirea” este un eveniment spiritual, pe cit de puternic si de frumos, pe atit de rar. Oamenii continua sa viseze chiar daca stiu cu totii ca se vor trezi in dezastru, nu in ”spiritul” autentic al iubirii. Frumusetea lor fantastica devine tocmai puterea de a visa din nou, ca si cum visul ar fi real! Sufletul spera doar ca data asta nu se va trezi in pustiu si asta-i maretia fiintei care sarbatoreste si azi visul ei de dragoste!









căutare personalizată

Fortele astrale inferioare’ in viata de zi cu zi?

“Tarimurile astrale reprezinta domenii periculoase pentru oameni. Sunt invizibile si nu pot fi verificate prin intermediul validarii consensuale; in plus, sunt domenii necunoscute persoanei obsnuite. Sunt ocupate de entitati ale caror energii si intentii sunt necunoscute. Acestea sunt extrem de inteligente si abile in a seduce persoane umane inocente pentru a capata influenta. De asemenea, tarimurile astrale inferioare includ entitati foarte periculoase, ce au capacitatea de constiinta unor oameni mai slabi”< spune David Hawkins in cartea sa “Sinele:realitate si sibiectivitate”(Ed. Cratea Daath). Autorul mentionat a verificat prin testarea kinesiologica a mii de oameni existenta - intre altele – a tarimurilor astrale inferioare si tot cu ajutorul tehnicilor kinesiologice a conchis ca “planurile astrale inferioare sunt locuite de entitati care l-au refuzat pe Dumnezeui. Complotul lor vizeaza controlul auspra oamenilor si distragerea lor intentionata pe o alta cale, pe care accesul catre Dumnezeu este blocat”. Nu din intimplare abordam acum “tema tarmiurilor astrale” si o vom face in citeva articole de astazi incolo. Ne aflam intr-o perioada instabila, susceptibila - ca urmare a conditiilor sociale, economice, financiare – sa genereze o atmosfera emotionala si mentala care permite ascensiunea “entitatilor astrale” in viata de zi cu zi. Fiecare dintre noi are nevoie de repere, de o cunoastere spirituala minima, de o capacitate minima de intelegere a ceea ce se intimpla pentru a ramine conectati la puterea lui Dumnezeu si pentru a ne feri pe cit posibil de manipularile acestor forte necunoscute. “Criza financiara/economica” aduce din subconstientul colectiv al oamenilor o emotionalitate stridenta, justificata de nevoia de supravietuire! Forta umana si autoritatea ce deriva din ea par a fi subminate si depasite de fenomenul infractional “extrem”, precum jaful armat, uciderea pentru bani, furtul de arme etc. Aceste manifestari repetate in timp scurt, in pofida masurilor de precautie, de protectie, de siguranta sau de pedeapsa aplicate, sugereaza faptul simplu ca “avem de-a face o constiinta poluata, toxica, inconstienta de consecintele actiunilor sale, nepasatoare fata de consecinte, cruda, criminala, condusa de emotii distructive si complet lipsita de onestitate”. Nivelul acesta este “periculos”, pentru ca ar putea reprezenta exact ceea ce David Hawkins numeste “constiinta luata in stapinire” de forte din astralul inferior. Dincolo de partea “umbroasa” pina la intunecime a constiintei criminale se desfasoara provocator umbrele unor emotii la fel de distructive, a unui mental supus provocarii generate de schimbarile conditiilor de viata, de munca, de siguranta si de fericire. Daca in conditii economice de inflorire s-au manifestat lipsa de onestitate, minciuna, ura, resentimentele, dorinta de putere, dorinta necontrolata de cistig, este important sa subliniem ca “o criza a sistemului social” risca sa genereze manifestari instinctuale, pulsiuni, emotii si mentalitati negative, a caror sursa nu este niciodata Dumnezeu. Entitatile nevazute despre care vorbeste David Hawkins nu sunt departe de noi – asa cum credem – ci pot salaslui chiar in mintea si-n trairile noastre. A invata sa discernem intre “intunericul si lumina” din mintea proprie (ceea ce vom face in zilele urmatoare), intre momentele in care suntem manipulati sa manifestam “intunericul” si psihologia sa devine crucial pentru oricine, in orice clipa si crucial in timpul ce urmeaza.

Cum sa indrepti raul din altul cand esti ca si el?

Reformele nu pot sta in picioare mai mult decit “zboara o libelula” fara o schimbare in constiinta fiecarui om. Incapacitatea omului de a-l intelege pe om are consecinte dezastruoase sI duce la imbolnavirea sufletului omenesc, a mintii sI a lumii noastre. Inca din prima zi de de gradinita, copilul ar putea fi invatat sa iubeasca. Esecul asimilarii cunostintelor devine evident pe zi ce trece, caci a memora nu inseamna - iata - a creste mai departe decit pina la genuchiul slabanog al unei broaste. SI ne-o demonstreaza cu virf sI indesat ceea ce am numit “elitele societatii”, a caror existenta pare a fi brazdata de tare ce pun sub semnul intrebarii starea de lumina a constiintei. Doctorii se lovesc strasnic intre ei. Oamenii justitiei se acuza unii pe altii. Oamenii responsabili cu educatia ..se lovesc sI ei de scuze pentru diferite iesiri comportamentale. Oamenii de presa isI gasesc, la rindul lor, scuze pentru ca transmit continuu starea de prafuire sufleteasca, morala sau mentala a lumii, influentind mintea. Oamenilor le place sa priveasca spre violenta altora pentru ca atunci se pot vedea pe ei insisI mai buni. Oamenilor le place sa vada ca altii fura, lovesc, distrug, gresesc, or vor sa cistige cu orice pret putere, prestigiu, privilegii sI drepturi. SI cu totii ne intrebam: “Ce-I de facut? Cum de am ajuns aici? Cum se face ca raul se perpetueaza sI degradarea tuturor sistemelor pare..de neocolit?” Oamenii care au ales sa..observe lumea, mai mult decit sa se implice in treburile ei, pot intelege mai usor ca nu se schimba nimic pina ce nu te schimbi tu insuti. SI apoi vine intrebarea:”dar, cum sa te schimbi? SI ce sa faci cind fiecare iI cere altuia sa se schimbe, sa devina mai bun, sa reactioneze diferit, caci problema fiecaruia pare a fi intotdeauna “altul, altceva sI altcineva”? Noi credem ca esenta tulburarii in viata omeneasca provine din placerea nedeghizata a omului de a vedea ce rau este un altul. SI de aici se naste tendinta de a judeca, a critica, a ne gasi justificate, indreptatite sI corecte atitudinile, comportamentele sI resentimentele, in vreme ce propria justificare ne trimite exact in rind cu aceia pe care-I contestam. A vedea ca raul vine din afara noastra pare a fi eroarea umana, care ne conduce continuu catre alte erori. A striga catre raul din afara inseamna a deveni la fel de rau. Este ca atunci cind vrei sa indreptI rautatea copilului prin bataie sI pedeapsa. Adica, tot printr-un act de rautate. Este ca atunci cind vrei sa indreptI un partener ce te tradeaza prin tradarea pe care o pui la cale tu insuti. A indrepta raul prin trairi sI comportamente rele devine un fel de a escalada Everestul cu patine! Este imposibil sa-tI corijezi dusmanul prin ura. Este imposibil ca un comportament grav sa fie indreptat printr-un comportament grav. SI atunci avem o singura optiune normala, o singura optiune..clara, capabila sa ne schimbe cu adevarat sI sa ne conduca spre normalitatea emotionala sI sociala. “A ne schimba pe noi insine, privindu-ne continuu emotiile, reactiile, comportamentele sI alegerile de zi cu zi”. In fata dusmanului sa analizam “ce simtim fata de el”, ce gindim despre el, ce emotii ne indeamna sa actionam cu dusmanie la rindul nostru? SI aceea este schimbarea de sine; noi nu ne-am putea cunoaste starea de dusmanie din interior fara ca un dusman din afara sa ne provoace. SI, daca vrem sa vindecam lumea, putem alege doar sa ne vindecam propriile perceptii despre ea.


Poti schimba ceea ce simti ca-i lumea, nu lumea insasi!

Ceea ce simti in relatia cu orice eveniment, cu orice persoana, cu orice imagine, cu lumea, cu obiectele, cu lucrurile care te inconjoara este ceea ce se numeste “experienta” de viata. Fara ca tu sa simti ceva, tot ce te inconjoara..n-ar avea semnificatie si sens. Daca ti-e indiferent ceva sau cineva, starea de indiferenta este experienta ta de moment. Daca simti bucurie, bucuria este ceea ce experimentezi in acel moment. Daca simti ura sau suparare, ura si supararea sunt..experienta ta. Nu are importanta evenimentul sau situatia, persoana sau lucrurile care se intimpla, cit ceea ce tu simti in relatia cu tot ce se intimpla. Nu este important daca ceva te infricoseaza, cit starea de frica ce se arata in interiorul tau. Frica este exprienta pe care o traiesti in relatia cu un eveniment. Dar, oare, oricarui om i-ar fi frica de lucrurile care ne infricoseaza pe noi? Orice om iubeste acelasi om pe care-l iubim si noi? Raspunsul este categoric “nu’! Un alpinist traieste experienta fericirii in clipa in care se cocoata pe stinci. Dar, daca am duce pe aceleasi stinci un savant ce si-a petrecut viata pe sub veioze si-n birouri izolate, este probabil ca savantul va experimenta frica. Asa cum alpinistul ar experimenta deprimarea, apatia si neplacerea daca l-am inchide in biorul savantului pentru o vreme..Asadar, nu conteaza atit ce ti se intimpla, ce face altul, oricine ar fi el, ce motive de suferinta, or de bucurie iti ofera lumea inconjuratoare, cit ceea ce tu simti in relatia cu tot si cu toate. Chiar intr-o clipa banala, in care un om te calca pe picior in tramvai, tu esti invitat intr-o experienta. Se poate sa simti suparare, dar se poate sa simti intelegere si sa zimbesti, caci stii ca omul te-a calcat fara intentie. Poti sa-l urasti pentru neatentia lui si aceasta devine experienta ta de o clipa. Ceea ce simti este ..al tau..Iti apartine numai tie, te defineste numai si numai pe tine, este numai si numai..tu. Ceea ce simti nu este efectul unei “actiuni” facute de altul, caci daca ar fi asa, simtamintele ar fi standard. A recunoaste faptul simplu ca orice experienta este – de fapt – una interioara si orice eveniment exterior se reflecta in trairile tale intr-un mod particular, care te defineste pe tine insuti, este un pas extraordinar catre intelegere si intelepciune. In acest punct vei intelege ca nimeni nu te obliga sa te infurii, sa fii trist, sa acuzi, sa judeci, sa iubesti sau sa urasti. Nici un eveniment exterior nu-ti creaza realitatea si nu alege ce anume sa simti. Tu alegi experienta pe care o traiesti in fiecare clipa. Este inevitabil sa te infurii, sa fii trist si la fel de dificil sa modifici perceptia personala, care te determina sa vezi lumea in culori sumbre!! Esenta problemlor vietii se iveste continuu din dorinta noastra de a-i face pe ceilalti sa se schimbe. Sa reactioneze diferit. Sa vada lucrurile asa cum le vedem noi, or sa le perceapa ca si noi. Si aceasta devine piedica spirituala majora in calea schimbarii de sine. Ceea ce putem schimba cu certitudine nu sunt evenimentele vietii sau comportamentele altor oameni, ci propriile noastre reactii la ele. Ceea ce simtim in fiecare clipa devine mai important decit ..ceea ce se intimpla pentru ca numai trairile noastre pot fi schimbate! Nu atit de simplu pe cit am crede, dar – cu perseverenta si cu indeminare – putem privi din noi insine catre o lume a carei suferinta provine din neintelegere si inconstienta.

BANI DIN CLIK-URI

DACA VREI SA ITI SUPLIMETEZI VENITURILE SI NU MAI STII CE SA FACI INTRA PE http://world-bux.com/?r=simonica23 SI INSCRIE-TE. ACCESAND ZILNIC CATE 5 MINUTE SITE-UL VEI CONSTATA CA FACI BANI NUMAI PENRU TINE , NU PENTRU ALTII.

Ispita puterii si ratacirea mentala



LUCRURI MARUNTE inscrise in cartea vietii tuturor Top66 Statistici
Ispita puterii este – asa cum spunema ieri – un baraj de care multi oameni nu izbutesc sa treaca. Mirajul puterii este o specialitate a “Egoului”( pe care Isus il numeste Regele Lumii); toti marii preoti, marii iluminati si intelepti ai lumii au raportat aceasta incercare ca pe una de capatii pe calea spirituala. Isus insusi a fost ispitit “sa-si demonstreze puterile, sarind de pe stinca”. Incornoratul s-a ivit in fata celor curati, oferindu-le “puteri”, dar care puteri se bazau pe slabiciunile omenesti, pe dorintele cele mai ascunse si aprige. Mai intii li s-a confirmat existenta acestei puteri prin producerea diferitelor fenomene paranormale, a unor puteri vindecatoare sau a unor puteri de clarviziune, pentru ca apoi..mintea celui ce-a acceptat “puterea” sa fie preluata..de intuneric si de eroare. In etapa “paranormalului”, oamenii aflati in cautarea adevarului divin si a virtutilor specifice inaltei constiinte, au nevoie de o stare de vigilenta, autocontrol si verificare extrem de riguroase. Aceasta este o etapa in care cimpul energetic ce insoteste omul devine puternic, iar manifestarile de clarviziune, telepatie, sincronicitate sau perceptie extarsenzoriala se intensifica. Smerenia si recunoasterea faptului ca puterea se manifesta prin noi, dar nu ne apartine devine un indiciu salvator si o stare capabila sa ne sprijine intru adevarata evolutie spirituala. Numai dupa ce depasim etapa “ispitei paranormalului” avem acces la intelegerea si constientizarea faptului ca fenomenele paranormale se petrec de la sine. Ele sint sprijinite de o energie foarte inalta, pe fondul unei stari de spirit marcate de iubire dezinteresata, de iertare, de acceptare si ajutor dat celorlalti. Fenomele paranormale nebruiate de forte intunecate se petrec in jurul si pe fundalul trairilor spirituale amintite! Atunci cind mintea omului intervine, insa, atribuindu-si puterea de a le fi produs, prin dorinte omenesti si conditionari ce presupun suferinta, asteptari..bolnavicioase, or pretentii, ura sau diferite stari de spriit negative, “puterea cimpul luminos” se retrage. Asa se face ca miracolele sint posibile atunci cind deopotriva cel ce poarta energia luminii, ca si acela ce crede cu toata fiinta in ea si cere ajutor se pot mentine in smerenie, in dragoste, in daruire si-n frumusete interioara. Orice interventie a Egoului, orgoliul si acceptarea faptului ca putem face lucruri bune fara dragostea ce ne incalzeste sufletul duc la o cadere energetica masiva, poate la fel de puternica precum caderea Evei si-a lui Adam din Rai. Puterea spirituala care activeaza fenomenul paranormal poate fi divina, or ne poate duce catre ratacire mentala si confuzie jalnica. Aceasta este o etapa de incercare covirsitoare pe drumul spiritual si forta prin care cei mai multi dintre cautatorii adevarului s-au pierdut. Daca in jurul nostru se petrec asemenea fenomene, este important sa apelam la rugaciune, sa ne rugam pentru adevar si pentru iubire mai mult decit pentru a ne instrui in manipularea energiei. Dumnezeu nu poate fi manipulat de Eul omenesc si istoria confirma aceasta cu virf si indesat..

Cum sa lipseasca iubirea?


De la Iisus Hristos incoace, toti marii intelepti ai lumii ne-au spus:”Iubiti”..Caci radacina suferintei este in incapacitatea de a iubi si in vanitatea pe care ne-o exprimam prin judecata. Cind Iisus a spus “Iubiti-va dusmanii”, el ne-a spus - in acelasi timp – ca.. este posibil. Ca nu exista ceea ce numim “absenta iubirii”, cit incapacitatea noastra de a o percepe chiar in faptele sau in durerile pe care le simtim ca venind de la “dusmani”! Si, in incercarea de a-i ierta pe altii, pe dusmanii nostri, or pe aceia care ne fac ceea ce noi credem a fi “rau”, ne izbim cu putere de propriile emotii negative. Ele par a ne conduce catre discordie emotionala, intarindu-ne sentimentul febril al “absentei iubirii” in noi insine, or sentimentul incapacitatii de a iubi, a ierta, a fi tolerant sau a intelege..Aceasta “iluzorie incapacitate” este una dobindita. Noi doar am invatat ca nu putem. Noi doar am invatat ca sintem incapabili de iubire, or ca altii sint incapabili de a o simti.Fireste ca oricine poate iubi pe cineva atunci cind..se simte iubit. Inimile ne zvicnesc in prezenta fiintei care ne confirma sentimentele, ne daruiesc si ne mingiie. Porvocarea existentei nu se afla, insa, acolo unde primim confirmare si aprobare. Provocarea nu se afla in miere, cit in pelin..Cind ajungi sa stii ca a-tI pastra gustul dulce in vreme ce inghitI amarul devine o culme pe care se inalta sufletul, intelegi..Iar intelegerea este anticamera iubirii. In spatele suferintelor venite dinspre oameni se aprinde lumina constientei cind intelegi ca-i un dar in tot ce ti se ia. Si-i un dar in tot ce te doare. Si-i un dar in tolba de negura a dusmanului tau..Situatiile dificile de viata te cheama la usa aducerii aminte, in misteriosul hangar al adevarului, care ascunde un aparat de zbor catre divinitatea ta launtrica! Cel ce te raneste este un cautator al iubirii pierdute in el insusi. Cel ce te raneste a fost ranit si de aceea el a perceput ca dragostea este suferinta. Dusmanul apare mai degraba ca un produs al perceptiei, ca distorsiune aparuta la nivelul constiintei, inconstienta de prezenta absoluta a iubirii. Iubirea lipseste din fiecare fiinta doar atunci cind ea crede ca exista ceva precum iubirea absenta. Cind ea se da cu prea mare usurinta vanitatii de a judeca, pentru a obtine in secret suferinta, victima sI calaul. Ar fi suficient sa producem in interiorul nostru o renuntare, poate cea mai mare dintre toate cele pe care le-am cunosuct in vietile noastre; “renuntarea la compensatiile secrete pe care ni le da suferinta”! Acest tip de renuntare ne ajuta sa descoperim in noi o fiinta plina de pace, linistita sI iubitoare, care “stie” instantaneu ca oamenii sufera de dorul iubirii doar pentru ca au crezut ca ea nu exista. Cel ce nu ne iubeste este doar ..unul care a perceput ca nu iubeste. Asta nu are legatura cu noi insine decit atunci cind ne prindem in jocul de-a “absenta dragostei” sI jucam prin proprie alegere acest joc al suferintei. Iubeste tu..Acesta esta secretul ultim al iubirii. Nu exista o incapacitate precum absenta iubirii, cit incapacitatea de a percepe prezenta ei..SI chiar aceasta incapacitate este doar..o perceptie, care ne sprijina alegerea secreta de a suferi sI nu o ..realitate. Iubirea este o realitate. Absenta ei este doar..un virus mental, care poate fi vindecat prin renuntare..la a-l hrani..

Puterea sugestiei in viata de zi cu zi




LUCRURI MARUNTE inscrise in cartea vietii tuturor Top66 Statistici
Vom incepe astazi o serie de articole dedicate “sugestiei”, “autosugestiei”, a “afirmatiei mentale”, a modului in care functioneaza ele in vietile noastre. Importanta felului in care ne gindim la noi insine si la lumea ce ne inconjoara este una covirsitoare si aceasta pentru ca gindurile noastre sunt rugaciunile noastre. Ceea ce simtim si gindim se inregistreaza in sistemul inconstient sub forma de vibratii, care se autodeclanseaza apoi in relatia cu stimulii interiori sau exteriori si ne creaza ..realitatea. A ne schimba vietile inseamna - de fapt – a ne schimba modul de a gindi lucrurile. Pe masura ce avem o minte mai relaxata, mai ..iubitoare, mai toleranta, dar si mai drastica atunci cind vine vorba despre propriul mental si ..capacitatea de a sesiza ca gindim ..gresit sau negativ, ne vom alinia la puterea fascinanta si minunata a Vietii, a Spiritului Divin, prin care cream si cele bune, si cele rele din viata de zi cu zi. Biblia spune ca “ploaia cade peste cei buni si peste cei rai, fara partinire”! Asemenea ploii, si noi ne autosugestionam cu bune si cu rele, iar Spiritul ce ne anima vietile accepta ..ceea ce simtim, gindim sau ne spunem singuri ca fiind “real”. De aici pleaca frumusetea vietii sau amaraciunea ei, bucuria sau suferinta. Energia Vietii si-a iubirii lui Dumnezeu se revarsa fara partinire asupra tuturor oamenilor, dar unii se gindesc numai la saracie, la boala, la durere, la pacate, la vinovatie, la neputiinta si la rau, pe cind altii sadesc in mintea inconstienta semintele increderii, ale sperantei si ale dragostei. Universul ce ne inconjoara prinde radacini in fiinta interioara, iar oamenii si intimplarile se prezinta in fata noastra..asa cum le gindim, le simtim, la vedem in ascunsul inimii. Oricit de secrete ne-ar fi gindurile, oricit de tainice ne-ar fi visele, intr-o buna zi ele se vor ivi ca realitati...care vor trada neputiinta sau puterea noastra. Viata este un produs al perceptiei. Incapacitatea de a ne stapini gindirea negativa provine si din interactiunea continua cu mediul inconjurator, in care vibreaza suferintele si atitudinile negative ale oamenilor. Sistemul inconstient este ca un mare computer, care inregistreaza ceea ce gindim si sisezeaza automat ..gindurile celor din jurul nostru. Sistemul inconstient este marele computer personal, in care introducem informatii si apoi le auzim sub forma de ginduri sau convingeri, caroa le dam titlul de “realitate”. O data ce am gindit cu credinta ca “un om..nu ne place”, sistemul inconstient va face tot posibilul sa duca la indeplinire aceasta..convingere. Si omul acela, fie ca vrea sau nu, in virtutea legilor spirituale ale vietii, va actiona conform ..acestei convingeri. De aceea, un om ce ne apare ca neplacut in fata ochilor, este considerat extrem de placut de catre un altul. Unul pe care cineva il iubeste nebuneste, apare in perceptia noastra..negativ, rau, incapabil de iubire sau de a face fapte bune. Sugestia pe care ne-a transmitem noua insine devine realitatea noastra, dar si realitatea celuilalt. Sugestia nu ne afecteaza doar pe noi, cit si pe altul. Pe cel pe care-l iubim, pe cel pe care-l urim, pe cel apropiat si pe cel..necunoscut..

In fiecare clipa esti Tu.....


Destinul omenesc isi impleteste surasul prin fiecare clipa, prin fiecare gand, prin fiecare imagine sau emotie omeneasca.Fiecare clipa exprima inevitabilul, ceea ce este, independent de dorintele, de nevoile, de visurile sau de respingerile din noi.In launtrul fiecarui moment al vietii e ceva de neocolit. De neocolit e clipa in care dormi, clipa in care razi, clipa in care mergi pe strada, aceea in care mangai un caine, ori aceea in care ai o emotie. Este inevitabila clipa aparitiei unui gandi si clipa in care respingi gandul ce-a aparut in clipa in care s-a si scurs in trecut. Destinul e aici , in prezent , in fiecare moment, ca o nemarginita si uluitoare exprimare a pasilor nostrii.
Esti in destinul propriu cand taci, si esti in el cand gandesti orice -orice ganduri ti-ar trece prin minte.Un gand se naste in clipa lui...si tot asa, cu fiecare gand nou.Pentru orice miscare din univers se deschide o clipa noua, unica, indestructibila, inevitabila, care se topeste de indata ce a aparut.
Noi ducem gandurile, emotiile si intamplarile vietii noastre dintr-o clipa in alta, ba vrem sa mai intoarcem si timpul inapoi, pentru a schimba gandul, emotia, amintirea sau regretul, suferinta ori pasii pe care i-am facut. Dar, simpla dorinta de a ne intoarce in trecut, apare in alta clipa, cum simpla dorinta de a visa viitorul se intampla in clipa proprie.Tot ce vrem sa dregem pe linga casa experientei noastre mentale sau emotionale devine la fel de inevitabil ca momentul in care bem apa sau ca acela in care simtim doar senzatia de sete. Caracterul unic al fiecarei clipe face ca totul sa fie posibil.Diversitatea se naste din unitate si se misca , in interiorul ei.Frumusetea destinului e aceea ca el se afla in fiecare clipa, dar poarta o infatisare noua, o haina doar a lui.
Cersetor sau rege, frumos sau urat, bun sau rau , oricum l-am percepe, orice substanta i-am atribui, destinul este ceea ce este acum-in acest moment. Daca e in tine o emotie, ea se afla la locul ei, in clipa existentei sale.Daca este o schimbare mai importanta de viata, clipei nu-i pasa, caci intamplarea in sine, nu mai poate fi schimbata in clipa de acum.
Nu maine este viitorul, ci in clipa urmatoare...iar fiecare clipa care vine spre noi cu propria sa unicitate. Ceea ce gandesti este de neocolit.Accepta clipa ta de destin asa cum vine ea, caci prin acceptare se deschid portile ferecate ale intuitiei si visele ce nu s-au implinit niciodata.
Nu extrage tragicul din clipa ta, ci frumusetea ei. Nu te pune in lanturi convins fiind de ironia debordanta a unui spirit ce te-a expus suferintei si ti-ai batut in cuie existenta.Caci in umbra maisetuasa a destinului, a clipei prezente, a inevitabilului emotional, mental sau existential, te aflii chiar tu. Tu, regizorul tragediilor, al iubirilor, al maretiei si al caderii tale.
Tu actorul si filmul, pelicula si imaginea.Tu esti clipa si in ea e tot ce ce simti, ce vrei,fiecare indoiala,spaima, fiecare suras al tau.Viata este tot ce visezi despre tine , iar visele tale devin clipe.ESTI prezent in destinul tau , oriunde ai fi acum, orice ai face si oricat de tragice ar parea.Maine, in clipa urmatoare, vei fi prezent tot in destinul tau.Accepta asta, ca sa te bucuri pentru fiecare clipa in care simti, existi,respiri, mergi, taci, canti sau plangi!