Cum sa lipseasca iubirea?

De la Iisus Hristos incoace, toti marii intelepti ai lumii ne-au spus:”Iubiti”..Caci radacina suferintei este in incapacitatea de a iubi si in vanitatea pe care ne-o exprimam prin judecata. Cind Iisus a spus “Iubiti-va dusmanii”, el ne-a spus - in acelasi timp – ca.. este posibil. Ca nu exista ceea ce numim “absenta iubirii”, cit incapacitatea noastra de a o percepe chiar in faptele sau in durerile pe care le simtim ca venind de la “dusmani”! Si, in incercarea de a-i ierta pe altii, pe dusmanii nostri, or pe aceia care ne fac ceea ce noi credem a fi “rau”, ne izbim cu putere de propriile emotii negative. Ele par a ne conduce catre discordie emotionala, intarindu-ne sentimentul febril al “absentei iubirii” in noi insine, or sentimentul incapacitatii de a iubi, a ierta, a fi tolerant sau a intelege..Aceasta “iluzorie incapacitate” este una dobindita. Noi doar am invatat ca nu putem. Noi doar am invatat ca sintem incapabili de iubire, or ca altii sint incapabili de a o simti.Fireste ca oricine poate iubi pe cineva atunci cind..se simte iubit. Inimile ne zvicnesc in prezenta fiintei care ne confirma sentimentele, ne daruiesc si ne mingiie. Porvocarea existentei nu se afla, insa, acolo unde primim confirmare si aprobare. Provocarea nu se afla in miere, cit in pelin..Cind ajungi sa stii ca a-tI pastra gustul dulce in vreme ce inghitI amarul devine o culme pe care se inalta sufletul, intelegi..Iar intelegerea este anticamera iubirii. In spatele suferintelor venite dinspre oameni se aprinde lumina constientei cind intelegi ca-i un dar in tot ce ti se ia. Si-i un dar in tot ce te doare. Si-i un dar in tolba de negura a dusmanului tau..Situatiile dificile de viata te cheama la usa aducerii aminte, in misteriosul hangar al adevarului, care ascunde un aparat de zbor catre divinitatea ta launtrica! Cel ce te raneste este un cautator al iubirii pierdute in el insusi. Cel ce te raneste a fost ranit si de aceea el a perceput ca dragostea este suferinta. Dusmanul apare mai degraba ca un produs al perceptiei, ca distorsiune aparuta la nivelul constiintei, inconstienta de prezenta absoluta a iubirii. Iubirea lipseste din fiecare fiinta doar atunci cind ea crede ca exista ceva precum iubirea absenta. Cind ea se da cu prea mare usurinta vanitatii de a judeca, pentru a obtine in secret suferinta, victima sI calaul. Ar fi suficient sa producem in interiorul nostru o renuntare, poate cea mai mare dintre toate cele pe care le-am cunosuct in vietile noastre; “renuntarea la compensatiile secrete pe care ni le da suferinta”! Acest tip de renuntare ne ajuta sa descoperim in noi o fiinta plina de pace, linistita sI iubitoare, care “stie” instantaneu ca oamenii sufera de dorul iubirii doar pentru ca au crezut ca ea nu exista. Cel ce nu ne iubeste este doar ..unul care a perceput ca nu iubeste. Asta nu are legatura cu noi insine decit atunci cind ne prindem in jocul de-a “absenta dragostei” sI jucam prin proprie alegere acest joc al suferintei. Iubeste tu..Acesta esta secretul ultim al iubirii. Nu exista o incapacitate precum absenta iubirii, cit incapacitatea de a percepe prezenta ei..SI chiar aceasta incapacitate este doar..o perceptie, care ne sprijina alegerea secreta de a suferi sI nu o ..realitate. Iubirea este o realitate. Absenta ei este doar..un virus mental, care poate fi vindecat prin renuntare..la a-l hrani..