Dupa ce ne-am asumat repsonsabilitatea pentru orice consecinta a actiunilor noastre, decidem ..sa vedem pentru noi in viitor un rezultat diferit. Luam decizia si apoi o sustinem prin actiuni care o sprijina. Daca decidem sa ajungem profesori, urmam firul acestei ..decizii; invatam, suntem perseverenti, cautam informatii, urmam studiile de rigoare. In mod asemanator, putem decide sa avem o afacere, or sa cunoastem tot ce este omeneste posibil despre lume si viata. De obicei se intimpla sa apara pe drum fire intrerupte, probleme nenumarate, piedici iscusite si dezmagiri fantastice. Se poate sa atingem stari conflictuale puternice, or sa ajungem in situatia in care sa ne convingem de faptul ca ceea ce am decis cindva..nu poate fi realizat. Ca este imposibil, or ..ca piedicile din calea noastra sunt de nedepasit. O afacere poate ajunge intr-un punct..apropiat de faliment ( vezi criza financiara despre care se vorbeste atit de mult)! Un context social sau conjuctural – de orice alta natura - ne poate aparea precum ..apa involburata, care ne arata ca ne vom inneca in curind. O criza financiara mondiala, precum aceasta pe care o vedem balansindu-se imprejurul nostru, ne poate arata dezastrul .. ce vine si esecul unei lumi in care am huzurit si ne-am risipit. De fapt, criza dezvaluie existenta negativitatii subconstiente a lumii, a fricii de pierdere a banilor, a neincrederii in prosperitate, a neintelegerii felului in care am folosit resursele, banii sau chiar conceptele spirituale! Credinta in criza, sustinuta de frica, de indoiala, de suferinta interioara si de informatiile catastrofiste care circula peste tot nu reprezinta altceva decit felul in care..confirmam scenariul mintii negative. Principiile “credintei”, ce ne-au fost aduse de Isus Hristos si se gasesc presarate prin toata Biblia, sunt – de fapt – principiile divine calauzitoare. Credinta in rau il intareste. Credinta in dezastru ..il accentueaza. Decizia de a “crede” in dezastru este tot o decizie si ea “va fi realizata, infaptuita si luminata pe drumurile celor ce cred in ea”, asa cum ne spune Iov. Credinta in puterea fantastica a inconstientului colectiv de a se revigora, de a se vindeca de negativitatea sa, de a inflori este sustinuta de catre puterea divina, care nu-i vrea nici macar celui mai rau dintre oameni vreun..rau. Dumnezeu nu pedepseste oamenii, dar ei singuri asculta cu indradnicie si supusenie susotelile prelungi ale fricii, ale indoielii, ale terorii mentale, dind astfel apa la moara fortelor raului si creindu-si raul. Credinta presupune materializarea, deopotriva a ceea ce credem a fi bun si frumos, precum si a ceea ce credem a fi rau si dezastruos. Dupa ce am luat decizia de a crede cu toata fiinta in faptul ca ajungem acolo unde am decis, se poate ca fortele inconstiente negative sa se rascoleasca si sa ne dea de lucru, parca pentru a ne convinge ca ne apropiem de esec. Dar tocmai atunci trebuie sa stim ca exista o putere mai mare decit puterea mintii si a lucrurlilor vizibile, exista..ceva mai presus de ceea ce simtim vedem sau traim pe moment si ca viom ajunge la ...destinatia aleasa. Aceasta este credinta capabila sa mute cu adevarat si muntii din loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu