Dedicatie pentru PROFESORII NOSTRII CEI..................

    Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult timp si efort inainte, in el incepe sa lucreze trufia.

        Cel ce slabeste se uita cu dispret la grasi, cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cand altul se balaceste , inca, in viciul sau iar cel ce se imbogateste se uita cu dispret la cel sarc si neajuns fara sa ii pese de nevoile si doleantele acestuia. Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie  catre pacatosul care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim ne poate spurca mai ceva decat pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incat sa ne umple sufletul de venin. Banii care vin spre noi ne pot face aroganti pe foarte multi dintre noi, in special pe cei lacomi si zgarciti , cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilior sufletesti.   

         Drumul spre iubire si compasiune se ingusteaza cand ne uitam spre ceilalti, devenind asemeni inaltimii drumului vulturilor aflati in zbor. Acest drum ne face sa devenim imuni la si fata de sentimentele si trairile celor ce ne inconjoara, reusind de cele mai multe ori sa ii strivim sub talpi pe cei dragi noua sau chiar pe cei ce ne indragesc pur si simplu pentru ceea ce am fost.

         Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, invidie, ura si trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori.Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca in suferinta si in pacat. Ochii nostrii nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur. Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare.Mintea ta o sa viseze mancaruri alese  si gustoase, va simti mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca in ziua urmatoare, innebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbanzii trufase asupra poftelor. Dar dincolo de orice, trufia ramane trufie, asa cum un om betiv se trezeste a 2-a din betie dar unul prost niciodata din prostie, sentimentul frustrarii confirmand-o mereu in atitudinea zilnica a acestora.

          Daca ai reusit in viata nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine Viermele cel aprig al orgoliului si Patima infumurarii.

Reusita este, dupa cum si mai marii filosofi au afirmat-o, energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramane nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean.

google-site-verification=lYO4raj54GPY5HTBeRFCxMkwtOGpIDqBu_qfubiSrcE

IMPRIETENESTE-TE CU RAUL SA NU DEVII SI TU CA EL !!!!

      Cand se intalneste prostul cu desteptul, frumosul cu uratul, cel bun cu cel rau, cel artagos cu cel calm se intampla un paradox.
Desteptul ia forma prostului, pa cand prostul ia forma desteptului, frumosul se urateste, minunandu-se de uratenia celuilalt, pe cand uratul se infrumuseteaza admirand frumusetea celui din fata sa. Cel bun judeca rautatea pana ce el insusi devine rau, pe cand raul ii ia locul.    

              Opusele trec unul in altul, iar acesta este un fenomen care are loc in intregul univers, ca si in universul psihologic omenesc. In felul acesta, devii ceea ce observi ca este altul si participi cu toata inconstienta la jocul suav, nebunesc, creativ, dar si transformator al dualitatii. Realitatea la forma observatiei, a perceptiei personale. Fenomenele obiective devin subiective, asa incat singura modalitate de iesire din subiectiv este aceea de a renunta la a-i atribui un lucru sau altuia calitati si defecte.

            Pe buzele noastre a incoltit tot mai mult intrebarea : "De ce oamenii au un gust atat de pentru senzationalul negativ, pentru rautate si pentru intoleranta?" Iar anii post-revolutionari au dezvaluit un roman fundamental intolerant, dornic de pedeapsa si de judecata aspra. Este limpede ca "romanul post-revolutionar" manifetsa uimire in fata rautatii si a intolerantei celorlalti , tocmai pentru ca el aspira cu intreaga sa candoare si uimire catre bunatate, dreptate, adevar, fericire, frumusete. Aspiratia catre valorile pozitive este cat se poate de recomandata, dar nu in forme exacerbate, capabile sa nasca fenomenul de polaritate adica se declanseze trecerea valorilor pozitive in valori negative.

          Sensibilitatea excesiva se transforma in duritate excesiva. Cel ce este bun pana la marginile bunatatii, devine rau pana la marginile rautatii. Fenomenul de polarizare se manifesta dincolo de vointa omeneasca.Natura insasi pare sa fi programat aceasta transformare pentru ca viata si fenomenele sale sa nu dispara prin dezechilibru.

In acelasi timp, fenomenul de polaritate marcheaza sfarsitul unei forme si inceputul unei alte forme. Logica noastra, nu are inca, instrumente suficient de puternice pentru a detecta logica mai ampla, ascunsa in umbra fiecarui fenomen, a fiecarei manifestari, a binelui sau a raului, a frumosului sau a uratului.

           Dincolo de judecata obijnuita, exista un dans al existentei, un suras amplu si candid al vietii care se dezvolta, se amplifica, se extinde si ia forma a ceea ce noi observam ca este.

          Obijnuinta de a percepe doar partea negativa a realitatii ascunde aspiratia noastra exacerbata catre partea pozitiva si respingerea completa a celei negative, la noi, daca stim sa tratam un caine cu respectul ce i se cuvine, sa-l mangaiem , sa-i dam atentie, este putin probabil ca el sa ne muste vrodata.

          Daca il tratam cu pietre, cainele sigur vine dupa noi si vrea sa ne sfasaie. Putem privi catre partile pe care am obijnuit sa le percepem ca fiind negative, la noi insine si la ceilalti, cu intelegerea pe care o avem fata de conditia  si situatia cainelui. Caci numai imprietenindu-te cu raul, ai sanse sa nu devii ca el. Si doar asa cainele devine prietenos, caci primeste iubirea ta , iar tu nu te transformi, psihologic, in caine.

DESPRE CE?....

        Precum in explicatia nasterii iubirii, fenomenul irationalitatii este revelator, tot asa in senzatia iubirii, fenomenul topirii este nu  numai revelator si semnificativ. Iubirea este o forma de comunicare si intimitate. Ce poate exprima mai bine aceata forma, decat fenomenul subiectiv al topirii, al spargerii tuturor barierelor individuale? A te topi in iubire inseamna a incerca un fior organic, ce reduce toata fiinta din tine la o pulsatie si la o palpaire greu de definit.

Cu ce te pune in contact iubirea?Nu este ca universalul si specificul absolut in acelasi timp?Nu este paradoxul iubirii de a atinge un vag general, desi ea se orienteaza inspre o singura fiinta?Comuniunea mai adanca nu se realizeaza decat prin individual. Iubesc o fiinta; dar intrucat ea este un simbol al totului, eu particip otologic la tot si la esenta, in mod inconstient si naiv.

Participarea universala a iubirii presupune specificarea obiectului, caci nu poti avea un acces total fara accesul absolut al unei fiinte individuale. Exaltarea si vagul in iubire rasar dintr-o presimtire si dintr-o prezenta nereflectata in suflet, irationala, a vietii in genere, care creste in tine la paroxism. Orice iubire adevarata reprezinta o culme careia sexualitatea nu-i rapeste nimic din inaltimea ei.Sexualitatea nu atinge ea culmi?Nu se atinge in ea un paroxism unic, extatic pana dincolo de orice margini?

Fenomenul curios al iubirii este de a deplasa din centrul constiintei sexualitatea, desi iubirea fara sexualitate nu se poate concepe.

fiinta iubita creste atunci in tine purificata si obsedanta cu un schimb de  transcendenta si intimitate simultan, in sclipirile si reflexele caruia sexualitatea devine periferica, daca nu in mod real si efectiv, in tot cazul subiectiv si imaginativ.Iubire spirituala intre sexe nu exista , ci numai o transformare organica, prin care persoana iubita se fixeaza in tine, evoluand in carnea ta pana la a-ti da iluzia spiritualitatii. Numai in astfel de cazuri este posibila o senzatie de topire, cand carnea tremura de un fior total, cand ea nu mai este un obstacol si o rezistenta materiala, ci arde de focuri launtrice, si curge de fuiditati insesizabile. Sarutul, nu este posibil decat dintr-o astfel de senzatie de topire, de comuniune imanenta si fecunda.

Existential si ontologic, sarutul te apropie mai mult de esenta intima a vietii, decat o reflexiune indelungata si complicata.Caci nu prin forme si categorii se ajunge la realitatile esentiale. Si daca ajungi la acestea in mod inconstient si naiv ai pierdut ceva?Numai cand esti constient simti ca ai pierdut . Nu cred ca esenta si intimitatea vietii sa fi ramas un bun pierdut pentru aceia care nu s-au aventurat pe caile spiritului.

Numai inatia iubire are valoare. Cine a dus-o pana la capat a trait toate formele si farmecele ei, acela poate sa afirme ca nu este certat cu Eros. Dar dintr-o sovaiala si nesiguranta launtrica, dintr-o lipsa de curaj si avant in prima tinerete, nu ti-ai manifestat iubirea, ci ai omorat in tine expansiunile erotice, te-ai refuzat unei abandonari integrale ce mai poti spera atunci de la iubire? Vai de acei care n-au schimbat nici un cuvant cu prima lor iubire!Cum vor mai gasi cuvintele pentru a doua?Si oare mai renaste iubirea?

Depinde de om si de tristetile lui.Acea senzatie de presiune interioara, cand simti cum te aduni in tine, cum creierul e parca strand in corpul apasat de greutati interne, cand orice avantare moare sub glasul obscur si nelamurit al unor chemari din adancuri negre si coplesitoare, face din tristete o otrava care picurand in iubire o intuneca si o stavileste. Iubirea este prin esenta deschisa, ca o floare de primavara. Si nu inchide racoarea tristetii petalele acestei flori? Uneori invinge iubirea, alteori tristetea; cateodata se amesteca intr-un aliaj complex provocand o stare de neliniste, cand atat viata cat si moartea isi cer drepturile lor. Cum ataca tristetile radacinile lui Eros!