N` ARE IMPORTANTA

Si ce importanta poate sa aiba faptul ca eu ma framant, ca sufar sau gandesc?

Prezenta mea in lume va zgudui - spre marele meu regret - cateva existente linistite si va tulbura naivitatea inconstienta si placuta a altora spre si mai marele meu regret. Sunt convinsa ca nu sunt absolut nimic in univers, dar simt ca singura existenta reala este a mea. Si daca a-si fi pusa sa aleg intre existenta lumii si existenta mea, a-si inlatura pe cealalta impreuna cu toate lumile si legile ei, incumetandu-ma sa planez singura in neantul absolut. Desi, uneori, pentru mine, viata este un chin, nu pot sa renunt la ea, fiindca nu cred in absolutul valorilor transvitale pentru ca sa ma sacrific in numele lor. Daca a-si fi sincera, ar trebui sa spun ca nu stiu de ce traiesc si de ce nu incetez sa traiesc. Probabil cheia ramane in fenomenul iretionalitatii vietii, care mentine numai motive absurde pentru a traii? Dar acestea se pot numi motive? Lumea aceasta nu merita sa te scarifici pentru vreo idee sau pentru vreo credinta. Cu cat suntem mai fericiti astazi daca lumea s-a sacrificat pentru binele si luminarea noastra? Ce bine si ce luminare? Daca cineva s-a sacrificat pentru ca eu sa fiu fericita acum, atunci eu sunt mai nefericita ca el, fiindca nu inteleg sa-mi cladesc o existenta pe un cimitir. Am momente cand ma simt responsabila de intreaga mizerie a istoriei, cand nu inteleg pentru ce unii si-au varsat sangele pentru noi. Cea mai mare ironie ar fi insa cand s-ar putea stabili ca aceia au fost mai fericiti decat noi. Praful sa se aleaga de intreaga istorie.Ar trebui sa nu ma mai intreseze nimic in aceasta lume, sa-mi para ridicola suferinta, limitata si nerevelatoare ; entuziasmul, impur viata rationala, dialectica vietii, dialectica logica, iar nu una demonica , disperarea minora si partiala, eternitatea, o vorba , fatalitatea, o gluma...Caci ma gandesc serios, ce importanta au toate astea? De ce sa mai pui probleme , sa arunci lumini sau sa accepti umbre? N-ar fi mai bine sa-mi ingrop lacrimile intr-un nisip la marginea marii, in cea mai deplina singuratate?Dar n-am plans niciodata , fiindca lacrimile s-au transformat in ganduri. Si nu sunt gandurile acestea tot atat de amare ca lacrimile?

Google, a început să facă o tradiţie din a-şi schimba logo-ul de pe pagina de start, a modificat, luni 04.ianuarie 2010, primul „o” din cuvântul „Google” cu o ramură înverzită, cu mai multe mere, dintre care unul cade după încărcarea paginii. Google încearcă astfel să facă trimitere la momentul în care Isaac Newton a început să se gândească la legea gravitaţiei universale.

Aşezat la umbra unui măr, Isaac Newton a observat un fruct căzând din pom. Aceasta a fost, se pare, prima dată când el s-a gândit la existenţa unei forţe universale de gravitaţie.

Legea atracţiei universale, descoperită şi enunţată de Isaac Newton, este o lege a mecanicii clasice care spune că două corpuri punctiforme de masă m1 şi m2 se atrag reciproc printr-o forţă direct proporţională cu produsul maselor corpurilor şi invers proporţională cu pătratul distanţei dintre ele, orientată pe direcţia dreptei ce uneşte centrele de greutate ale celor două corpuri.

Pentru cei care cunosc mai putin cine a fost Isaac Newton, iata mai jos cateva detalii.

          Sir Isaac Newton, fizician si matematician englez este considerat unul dintre cei mai mari oameni de stiinta intrat in istorie prin contributiile sale in diferite stiinte. Descoperirile si teoriile lui au pus bazele stiintei din timpul lui pana in zilele noastre. Newton a fost unul dintre inventatorii unei ramuri a matematicii numita aritmetica (celalalt a fost matematicianul german Gottfried Wilhelm Leibniz). El, de asemenea, a rezolvat misterele luminii si opticii, a formulat cele trei principii ale mecanicii si plecand de la acestea a formulat legea atractiei universale.
Isaac Newton s-a nascut in ziua de 4 ianuarie 1643 la Woolsthorpe, langa Grantham in Lincolnshire.Tatal sau (cu acelasi nume) a murit cu trei luni inaintea nasterii lui. Cand avea trei ani, mama sa s-a recasatorit si l-a lasat in grija bunicii, timp in care a fost educat la scoala King's. In sfarsit mama sa, a doua oara vaduva (sotul a murit cand Newton avea 11 ani), era convinsa sa-l trimita la scoala secundara din Grantham. Mai tarziu in vara anului 1661, a fost trimis la scoala superioara Trinity din universitatea Cambridge. Aici profesorul de matematica Isaac Barrow l-a incurajat.

Newton si-a primit licenta in 1665. Scola a fost inchisa doi ani, timp in care Newton a studiat natura luminii si constructia telescoaopelor. Dupa o varietate de experimente pe lumina soarelui refractata printr-o prisma, el a ajuns la concluzia ca razele de lumina care difera in culoare difera de asemenea in refractabilitate - aceasta descoperire i-a sugerat ca imaginile pot fi deformate daca razele de lumina trec prin mai multe lentile departate, si a construit telescopul cu oglinzi reflectorizante. In acelasi timp el a studiat si miscarea planetelor.

La intoarcerea la Cambridge (1667), Newton a devenit membru al colegiului Trinity si in 1668 si luat masteratul. In anii urmatori, Isaac Barrow a abandonat postul in favoarea tanarului sau elev.

Isaac Newton este renumit pentru descoperirea legii atractiei universale (pornind de la principiile miscarii orbitale ale lui Johanes Keppler), inspirat de un mar care i-a cazut in cap. Acest mar l-a pus pe Newton sa se gandeasca la forta care atrage marul spre Pamant. Aceasta forta este aceasi cu cea care mentine Luna in orbita sa in jurul Pamantului. Dar in 1684, dupa un schimb de scrisori cu Robert Hooke si o vizita a lui Edmund Halley (astronom si matematician) a descoperit ca si Soarele actioneaza cu aceasi forta asupra planetelor si a dedus si formula matematica. Intre Newton si Hooke a existat o disputa pentru creditul descoperirii legii. Halley l-a convins pe Newton sa scrie o carte, si acesta a scris-o in 1687, numele ei fiind Philosophiae naturalis principia mathematica. Aceasta lucrare l-a facut pe Newton sa fie cel mai mare fizician al acelor vremuri. Isaac Newton a descoperit si scris toata dinamica corpurilor. Cele "trei principii ale dinamicii" au reprezentat bazele viitoarelor descoperiri ale lui.

Intre anii 1689 - 1701Isaac Newton a ocupat functii de conducere in parlament si la universitate. In acest timp s-a aratat un bun administrator. In 1704 Newton a publicat Optics in engleza, carte pe care a refuzat sa o publice pana la moartea lui Hooke, vechiul sau inamic. Mare parte din viata lui Newton a avut conflicte cu alti oameni de stiinta: Hooke, Leibniz si Flamsteed.