Ispita puterii si ratacirea mentala

Ispita puterii este – asa cum spunema ieri – un baraj de care multi oameni nu izbutesc sa treaca. Mirajul puterii este o specialitate a “Egoului”( pe care Isus il numeste Regele Lumii); toti marii preoti, marii iluminati si intelepti ai lumii au raportat aceasta incercare ca pe una de capatii pe calea spirituala. Isus insusi a fost ispitit “sa-si demonstreze puterile, sarind de pe stinca”. Incornoratul s-a ivit in fata celor curati, oferindu-le “puteri”, dar care puteri se bazau pe slabiciunile omenesti, pe dorintele cele mai ascunse si aprige. Mai intii li s-a confirmat existenta acestei puteri prin producerea diferitelor fenomene paranormale, a unor puteri vindecatoare sau a unor puteri de clarviziune, pentru ca apoi..mintea celui ce-a acceptat “puterea” sa fie preluata..de intuneric si de eroare. In etapa “paranormalului”, oamenii aflati in cautarea adevarului divin si a virtutilor specifice inaltei constiinte, au nevoie de o stare de vigilenta, autocontrol si verificare extrem de riguroase. Aceasta este o etapa in care cimpul energetic ce insoteste omul devine puternic, iar manifestarile de clarviziune, telepatie, sincronicitate sau perceptie extarsenzoriala se intensifica. Smerenia si recunoasterea faptului ca puterea se manifesta prin noi, dar nu ne apartine devine un indiciu salvator si o stare capabila sa ne sprijine intru adevarata evolutie spirituala. Numai dupa ce depasim etapa “ispitei paranormalului” avem acces la intelegerea si constientizarea faptului ca fenomenele paranormale se petrec de la sine. Ele sint sprijinite de o energie foarte inalta, pe fondul unei stari de spirit marcate de iubire dezinteresata, de iertare, de acceptare si ajutor dat celorlalti. Fenomele paranormale nebruiate de forte intunecate se petrec in jurul si pe fundalul trairilor spirituale amintite! Atunci cind mintea omului intervine, insa, atribuindu-si puterea de a le fi produs, prin dorinte omenesti si conditionari ce presupun suferinta, asteptari..bolnavicioase, or pretentii, ura sau diferite stari de spriit negative, “puterea cimpul luminos” se retrage. Asa se face ca miracolele sint posibile atunci cind deopotriva cel ce poarta energia luminii, ca si acela ce crede cu toata fiinta in ea si cere ajutor se pot mentine in smerenie, in dragoste, in daruire si-n frumusete interioara. Orice interventie a Egoului, orgoliul si acceptarea faptului ca putem face lucruri bune fara dragostea ce ne incalzeste sufletul duc la o cadere energetica masiva, poate la fel de puternica precum caderea Evei si-a lui Adam din Rai. Puterea spirituala care activeaza fenomenul paranormal poate fi divina, or ne poate duce catre ratacire mentala si confuzie jalnica. Aceasta este o etapa de incercare covirsitoare pe drumul spiritual si forta prin care cei mai multi dintre cautatorii adevarului s-au pierdut. Daca in jurul nostru se petrec asemenea fenomene, este important sa apelam la rugaciune, sa ne rugam pentru adevar si pentru iubire mai mult decit pentru a ne instrui in manipularea energiei. Dumnezeu nu poate fi manipulat de Eul omenesc si istoria confirma aceasta cu virf si indesat..

Cum sa lipseasca iubirea?

De la Iisus Hristos incoace, toti marii intelepti ai lumii ne-au spus:”Iubiti”..Caci radacina suferintei este in incapacitatea de a iubi si in vanitatea pe care ne-o exprimam prin judecata. Cind Iisus a spus “Iubiti-va dusmanii”, el ne-a spus - in acelasi timp – ca.. este posibil. Ca nu exista ceea ce numim “absenta iubirii”, cit incapacitatea noastra de a o percepe chiar in faptele sau in durerile pe care le simtim ca venind de la “dusmani”! Si, in incercarea de a-i ierta pe altii, pe dusmanii nostri, or pe aceia care ne fac ceea ce noi credem a fi “rau”, ne izbim cu putere de propriile emotii negative. Ele par a ne conduce catre discordie emotionala, intarindu-ne sentimentul febril al “absentei iubirii” in noi insine, or sentimentul incapacitatii de a iubi, a ierta, a fi tolerant sau a intelege..Aceasta “iluzorie incapacitate” este una dobindita. Noi doar am invatat ca nu putem. Noi doar am invatat ca sintem incapabili de iubire, or ca altii sint incapabili de a o simti.Fireste ca oricine poate iubi pe cineva atunci cind..se simte iubit. Inimile ne zvicnesc in prezenta fiintei care ne confirma sentimentele, ne daruiesc si ne mingiie. Porvocarea existentei nu se afla, insa, acolo unde primim confirmare si aprobare. Provocarea nu se afla in miere, cit in pelin..Cind ajungi sa stii ca a-tI pastra gustul dulce in vreme ce inghitI amarul devine o culme pe care se inalta sufletul, intelegi..Iar intelegerea este anticamera iubirii. In spatele suferintelor venite dinspre oameni se aprinde lumina constientei cind intelegi ca-i un dar in tot ce ti se ia. Si-i un dar in tot ce te doare. Si-i un dar in tolba de negura a dusmanului tau..Situatiile dificile de viata te cheama la usa aducerii aminte, in misteriosul hangar al adevarului, care ascunde un aparat de zbor catre divinitatea ta launtrica! Cel ce te raneste este un cautator al iubirii pierdute in el insusi. Cel ce te raneste a fost ranit si de aceea el a perceput ca dragostea este suferinta. Dusmanul apare mai degraba ca un produs al perceptiei, ca distorsiune aparuta la nivelul constiintei, inconstienta de prezenta absoluta a iubirii. Iubirea lipseste din fiecare fiinta doar atunci cind ea crede ca exista ceva precum iubirea absenta. Cind ea se da cu prea mare usurinta vanitatii de a judeca, pentru a obtine in secret suferinta, victima sI calaul. Ar fi suficient sa producem in interiorul nostru o renuntare, poate cea mai mare dintre toate cele pe care le-am cunosuct in vietile noastre; “renuntarea la compensatiile secrete pe care ni le da suferinta”! Acest tip de renuntare ne ajuta sa descoperim in noi o fiinta plina de pace, linistita sI iubitoare, care “stie” instantaneu ca oamenii sufera de dorul iubirii doar pentru ca au crezut ca ea nu exista. Cel ce nu ne iubeste este doar ..unul care a perceput ca nu iubeste. Asta nu are legatura cu noi insine decit atunci cind ne prindem in jocul de-a “absenta dragostei” sI jucam prin proprie alegere acest joc al suferintei. Iubeste tu..Acesta esta secretul ultim al iubirii. Nu exista o incapacitate precum absenta iubirii, cit incapacitatea de a percepe prezenta ei..SI chiar aceasta incapacitate este doar..o perceptie, care ne sprijina alegerea secreta de a suferi sI nu o ..realitate. Iubirea este o realitate. Absenta ei este doar..un virus mental, care poate fi vindecat prin renuntare..la a-l hrani..

Puterea sugestiei in viata de zi cu zi

Vom incepe astazi o serie de articole dedicate “sugestiei”, “autosugestiei”, a “afirmatiei mentale”, a modului in care functioneaza ele in vietile noastre. Importanta felului in care ne gindim la noi insine si la lumea ce ne inconjoara este una covirsitoare si aceasta pentru ca gindurile noastre sunt rugaciunile noastre. Ceea ce simtim si gindim se inregistreaza in sistemul inconstient sub forma de vibratii, care se autodeclanseaza apoi in relatia cu stimulii interiori sau exteriori si ne creaza ..realitatea. A ne schimba vietile inseamna - de fapt – a ne schimba modul de a gindi lucrurile. Pe masura ce avem o minte mai relaxata, mai ..iubitoare, mai toleranta, dar si mai drastica atunci cind vine vorba despre propriul mental si ..capacitatea de a sesiza ca gindim ..gresit sau negativ, ne vom alinia la puterea fascinanta si minunata a Vietii, a Spiritului Divin, prin care cream si cele bune, si cele rele din viata de zi cu zi. Biblia spune ca “ploaia cade peste cei buni si peste cei rai, fara partinire”! Asemenea ploii, si noi ne autosugestionam cu bune si cu rele, iar Spiritul ce ne anima vietile accepta ..ceea ce simtim, gindim sau ne spunem singuri ca fiind “real”. De aici pleaca frumusetea vietii sau amaraciunea ei, bucuria sau suferinta. Energia Vietii si-a iubirii lui Dumnezeu se revarsa fara partinire asupra tuturor oamenilor, dar unii se gindesc numai la saracie, la boala, la durere, la pacate, la vinovatie, la neputiinta si la rau, pe cind altii sadesc in mintea inconstienta semintele increderii, ale sperantei si ale dragostei. Universul ce ne inconjoara prinde radacini in fiinta interioara, iar oamenii si intimplarile se prezinta in fata noastra..asa cum le gindim, le simtim, la vedem in ascunsul inimii. Oricit de secrete ne-ar fi gindurile, oricit de tainice ne-ar fi visele, intr-o buna zi ele se vor ivi ca realitati...care vor trada neputiinta sau puterea noastra. Viata este un produs al perceptiei. Incapacitatea de a ne stapini gindirea negativa provine si din interactiunea continua cu mediul inconjurator, in care vibreaza suferintele si atitudinile negative ale oamenilor. Sistemul inconstient este ca un mare computer, care inregistreaza ceea ce gindim si sisezeaza automat ..gindurile celor din jurul nostru. Sistemul inconstient este marele computer personal, in care introducem informatii si apoi le auzim sub forma de ginduri sau convingeri, caroa le dam titlul de “realitate”. O data ce am gindit cu credinta ca “un om..nu ne place”, sistemul inconstient va face tot posibilul sa duca la indeplinire aceasta..convingere. Si omul acela, fie ca vrea sau nu, in virtutea legilor spirituale ale vietii, va actiona conform ..acestei convingeri. De aceea, un om ce ne apare ca neplacut in fata ochilor, este considerat extrem de placut de catre un altul. Unul pe care cineva il iubeste nebuneste, apare in perceptia noastra..negativ, rau, incapabil de iubire sau de a face fapte bune. Sugestia pe care ne-a transmitem noua insine devine realitatea noastra, dar si realitatea celuilalt. Sugestia nu ne afecteaza doar pe noi, cit si pe altul. Pe cel pe care-l iubim, pe cel pe care-l urim, pe cel apropiat si pe cel..necunoscut..

O Pata De Culoare: In fiecare clipa esti Tu.....

O Pata De Culoare: In fiecare clipa esti Tu.....

In fiecare clipa esti Tu.....

Destinul omenesc isi impleteste surasul prin fiecare clipa, prin fiecare gand, prin fiecare imagine sau emotie omeneasca.Fiecare clipa exprima inevitabilul, ceea ce este, independent de dorintele, de nevoile, de visurile sau de respingerile din noi.In launtrul fiecarui moment al vietii e ceva de neocolit. De neocolit e clipa in care dormi, clipa in care razi, clipa in care mergi pe strada, aceea in care mangai un caine, ori aceea in care ai o emotie. Este inevitabila clipa aparitiei unui gandi si clipa in care respingi gandul ce-a aparut in clipa in care s-a si scurs in trecut. Destinul e aici , in prezent , in fiecare moment, ca o nemarginita si uluitoare exprimare a pasilor nostrii.
Esti in destinul propriu cand taci, si esti in el cand gandesti orice -orice ganduri ti-ar trece prin minte.Un gand se naste in clipa lui...si tot asa, cu fiecare gand nou.Pentru orice miscare din univers se deschide o clipa noua, unica, indestructibila, inevitabila, care se topeste de indata ce a aparut.
Noi ducem gandurile, emotiile si intamplarile vietii noastre dintr-o clipa in alta, ba vrem sa mai intoarcem si timpul inapoi, pentru a schimba gandul, emotia, amintirea sau regretul, suferinta ori pasii pe care i-am facut. Dar, simpla dorinta de a ne intoarce in trecut, apare in alta clipa, cum simpla dorinta de a visa viitorul se intampla in clipa proprie.Tot ce vrem sa dregem pe linga casa experientei noastre mentale sau emotionale devine la fel de inevitabil ca momentul in care bem apa sau ca acela in care simtim doar senzatia de sete. Caracterul unic al fiecarei clipe face ca totul sa fie posibil.Diversitatea se naste din unitate si se misca , in interiorul ei.Frumusetea destinului e aceea ca el se afla in fiecare clipa, dar poarta o infatisare noua, o haina doar a lui.
Cersetor sau rege, frumos sau urat, bun sau rau , oricum l-am percepe, orice substanta i-am atribui, destinul este ceea ce este acum-in acest moment. Daca e in tine o emotie, ea se afla la locul ei, in clipa existentei sale.Daca este o schimbare mai importanta de viata, clipei nu-i pasa, caci intamplarea in sine, nu mai poate fi schimbata in clipa de acum.
Nu maine este viitorul, ci in clipa urmatoare...iar fiecare clipa care vine spre noi cu propria sa unicitate. Ceea ce gandesti este de neocolit.Accepta clipa ta de destin asa cum vine ea, caci prin acceptare se deschid portile ferecate ale intuitiei si visele ce nu s-au implinit niciodata.
Nu extrage tragicul din clipa ta, ci frumusetea ei. Nu te pune in lanturi convins fiind de ironia debordanta a unui spirit ce te-a expus suferintei si ti-ai batut in cuie existenta.Caci in umbra maisetuasa a destinului, a clipei prezente, a inevitabilului emotional, mental sau existential, te aflii chiar tu. Tu, regizorul tragediilor, al iubirilor, al maretiei si al caderii tale.
Tu actorul si filmul, pelicula si imaginea.Tu esti clipa si in ea e tot ce ce simti, ce vrei,fiecare indoiala,spaima, fiecare suras al tau.Viata este tot ce visezi despre tine , iar visele tale devin clipe.ESTI prezent in destinul tau , oriunde ai fi acum, orice ai face si oricat de tragice ar parea.Maine, in clipa urmatoare, vei fi prezent tot in destinul tau.Accepta asta, ca sa te bucuri pentru fiecare clipa in care simti, existi,respiri, mergi, taci, canti sau plangi!