RENUNTARE ....continuare

Precum in extaz se realizeaza purificarea de toate elementele individuale si contingente, ramanand numai lumina si intunericul, ca elemente capitale si esentiale; tot asemenea in noptile cu insomnii, din tot ce are lumea acesta, multiplu si divers, nu mai raman decat un motiv obsedant sau un element intim, cand nu este prezenta evidenta unei persoane.

Cata vraja ciudata este in acele melodii care izvorasc din tine in noptile fara somn, care se dezvolta asemenea unui flux, pentru a se stinge intr-un reflux, care nu este un simbol de parasire, ci seamana usurintei unui pas inapoi din nu stiu care dans!

Ritmul si evolutia sinuoasa a unei melodii interioare pun atunci stapanire pe tine, si te cuprind intr-o incantare ce nu poate fi extatica, fiindca este prea mult regret in aceasta talazuire melodica. Regret dupa ce ? Greu de spus, caci insomniile sunt atat de complicate incat e imposibil sa-ti dai seama ce ai pierdut. Poate ca pierderea este infinita...

Obsesiile se individualizeaza numai in insomnii, deoarece numai in ele se poate realiza prizonieratul intr-o forma de gandire sau de simtire. In insomnii prezenta unui gand sau a unui sentiment este organica, este constituitiva, si se impune cu exclusivitate si imprialism. Tot ce apare in ele se realizeaza melodic , intr-o forma de ondulatie misterioasa.Fiinta iubita se purifica intr-o imaterialitate, intocmai cum s-ar risipi intr-o melodie. Si atunci nu poti absolut daca iubirea ta e vis sau realitate.Caracterul impalpabil ce-l imprumuta realitatii aceasta convertire in melodic, a tot ceea ce se petrece in insomnii provoaca in sufletul omului o neliniste si o tulburare, care nu sunt atat de intense pentru a duce la o anxietate universala, ci pastreaza toate elementele unei nelinisti si tulburari de esenta muzicala.

Moartea insasi, fara sa inceteze a fi hidoasa se manifesta intr-o universalitate de noapte,  a carei impalpabila transparenta, desi este fructul iluziei, nu este mai putin muzicala.

Dar tristetea unei astfel de nopti universale este ca intocmai tristetea muzicii orientale, in care predomina mai mult misterul mortii decat al iubirii. $6.00 Welcome Survey After Free Registration!

RENUNTARE

Ai vazut batranetea, durerea si moartea, si ti-ai zis ca placerea este o iluzie; ca toti oamenii ce petrec nu inteleg nimic din instabilitatea lucrurilor, fiind prada celor mai mari iluzii. Si atunci ai fugit de lume convins de vremelnicia frumusetii si a tuturor splendorilor.Mult orgoliu si suferinta sunt in orice renuntare. In loc sa te retragi cu cea mai mare discretie, fara revolta si fara ura, declari cu patos si ingamfare, ignoranta si iluzionarea celorlalti, condamni placerea si toate voluptatile in care traiesc oamenii.Toti cei care au renuntat si s-au dedicat unei parctici ascetice, traind in pustiu, au facut-o din convingerea ca ei au depasit in mod esential relativitatile omenesti. Accesul la sentimentul unei vesnicii subiective le-a dat iluzia unei eliberari totale. Decat, incapacitatea lor de eliberare efectiva o dovedeste condamnarea placerii si dispretul, pentru oamenii care traiesc numai pentru a traii. Daca m-asi retrage in cel mai groaznic desert, daca asi renunta la tot si n-as mai cunoaste decat singuratatea absoluta , niciodata n-as avea indrazneala de a dispretui placerea si pe oamenii care o impartasesc. Din moment ce eu, prin singuratate si renuntare, nu pot castiga efectiv eternitatea, ci mor ca absolut toti ceilalti, de ce sa dispretuiesc si sa numesc calea mea cea adevarata?Vad durerea, batranetea si moartea, si imi dau seama ca nu pot fi depasite. De ce sa tulbur placerile altuia cu aceste constatari? Este drept , ca pe acela care a vazut in fata asemenea realitati si care le traieste convins de neanduplecata lor vesnicie, ce altceva il mai poate tenta, decat renuntarea? Suferinta duce la renuntare. Dar daca lepra m-ar cuprinde nu asi condamna bucuria altuia. Caci in orice condamnare exista multa invidie.Budismul si crestinismul sunt o razbunare si o invidie a SUFERINTELOR. Simt ca in agonie nu asi putea face dacat apologia orgiei. Nu recomand nimanui renuntarea, fiindca gandul instabilitatii nu se poate depasi decat de foarte putini dintre noi, in pustiu. In desert, ca si in societate, instabilitatea lucrurilor ti se ofera cu aceasi aroma dureroasa. Cand te gandesti ca nimic nu s-a ales de marii singuratici si ca iluziile lor au fost mai mari decat cele ale celor naivi si ignoranti !

Gandul renuntarii este atat de mare si de amar, incat este de mirare cum omul a ajuns sa il concepa. Cine nu a simtit in momentele de amaraciune si de tristete un fior rece prin tot corpul, o senzatie de parasire, de vid subiectiv si neliniste inexplicabila, acela nu cunoaste preliminarile groaznice ale renuntarii, rezultate ale unei indelungi dureri. Dar cum sa renunti ?

In mediul si clima noastra, nu mai avem avantajul "pustiului" exterior ci numai al unuia interior. Nu avem cadrul pentru renuntare.